Uzucapiune asupra unei cote indivize de proprietate este admisibila daca imobilul fost posedat ,în întregime, posesia este lipsită de echivoc, în lipsa contestării acesteia. ( art.28 din Dl.g.115/1938, art.1845 C.civ din 1864 )

De la -

 

Cel care foloseşte bunul este prezumat posesor al acestuia revenind celui care contestă posesia să dovedească precaritatea sau echivocul posesiei. Reclamanţii au folosit imobilul (cele două terenuri alăturate formează un tot unitar) în întregime, în materialitatea lui şi nicidecum o cotă parte ideală, lipsită de consistenţă, astfel că art. 28 din Decretul lege nr. 115/1938 le dă dreptul a obține înscrierea dreptului uzucapat, însă doar în limita cotei deţinută de proprietarul anterior decedat.


##### instanţă a respins cererea reţinând, în esenţă, că actele de folosinţă ale reclamanţilor nu au reprezentat o veritabilă posesie, aptă a duce la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra unor cote părţi din imobile, ele având caracterul unei simple detenţii precare datorită echivocului posesiei reclamanţilor, derivat din faptul că cele două imobile se află în stare de coproprietate.

Tribunalul nu îşi însuşeşte această concluzie.

În plan teoretic, tribunalul observă că, pentru a fi posesor, o persoană trebuie să întrunească 2 elemente, corpus şi animus sibi habendi. Elementul corpus implică stăpânirea efectivă a bunului, în materialitatea sa. Fiind vorba despre un element obiectiv, proba existenţei lui se face facil, prin dovedirea efectuării de fapte materiale şi încheierea de acte juridice din care rezultă exercitarea de către posesor a prerogativelor unui drept real principal. Al doilea element, şi anume animus sibi habendi, este cel care face distincția dintre posesie si detenție precară, presupunând ca posesorul să se comporte ca și când el ar fi adevăratul proprietar, indiferent de reprezentarea celorlalți. Deoarece este un element subiectiv, care există numai în conştiinţă, fiind prin urmare greu de probat, art. 1845 din vechiul Cod civil, a instituit o prezumţie de posesie în favoarea detentorului bunului, stabilind că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul. Această prezumţie legală se aplică şi în cazul echivocului posesiei (posesia este considerată a fi echivocă atunci când actele săvârșite de posesor nu exprimă cu claritate un animus possidendi exclusiv), echivocul fiind un viciu relativ al posesiei. Prin urmare, cel care foloseşte bunul este prezumat posesor al acestuia revenind celui care contestă posesia să dovedească precaritatea sau echivocul posesiei.

#### irelevant că în cartea funciară bunul este înscris ca şi coproprietate a unor terţi deoarece posesia nu poate fi calificată ca utilă sau echivocă în funcţie de situaţia de carte funciară. Poziţia subiectivă a posesorului, manifestată prin acte şi fapte materiale efectuate sub nume de proprietar, nu depinde de situaţia de cartea funciară, ci doar efectele posesiei sunt influenţate de situaţia de carte funciară în sensul că efectul achizitiv al posesiei se produce limitat, doar în cazul acelor cote pentru care sunt îndeplinite condiţiile legale ale uzucapiunii.

A mai reţinut prima instanţă că reclamanţii nu pot uzucapa o cotă parte dintr-un imobil ci doar un imobil, în înţelesul art. 1 alin. 5 din Legea nr. 7/1996. Or, reclamanţii au folosit imobilul (cele două terenuri alăturate formează un tot unitar) în întregime, în materialitatea lui şi nicidecum o cotă parte ideală, lipsită de consistenţă, astfel că art. 28 din Decretul lege nr. 115/1938 le dă dreptul a obține înscrierea dreptului uzucapat, însă doar în limita cotei deţinută de proprietarul anterior decedat.

Aşadar, reclamanţii au exercitat asupra imobilelor înscrise în CF nr. 302512 #######, nr. top. ##########a, compus din teren intravilan în suprafaţă de 792 mp şi casă situată în #######, #### ## ######### ### # şi respectiv în CF nr. 304968 #######, top. ##########b, compus din teren intravilan în suprafaţă de 792 mp, o posesie utilă din anul 1998, continuând posesia din 1975 a părinţilor reclamantei, fiind cunoscuţi în comunitate ca şi proprietari necontestaţi. Coroborând declaraţiile martorilor audiaţi, posesia reclamanţilor apare ca una în acord cu dispoziţiile art. 1847 Cod civil, şi anume: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

În cartea funciară aceste imobile aparţin, în cotă de 5/8, defunctei ##### ####### – imobilul înscris în CF nr. 302512 ####### şi în cotă de 1/2 defunctului ##### ##### - imobilul înscris în CF nr. 304968 #######, acestea fiind cotele de proprietate pe care reclamanţii le pretind. Cum proprietarii tabulari ##### ####### şi ##### ##### au decedat la 16.04.1990 şi respectiv la 30.12.2000, iar reclamanţii au dovedit o posesie utilă timp de peste 20 de ani de la moartea ultimului proprietar tabular şi dat fiind că nici o persoană nu a făcut opoziţie, faţă de dispoziţiile art. 28 şi 130 din Decretul – #### nr. 115/1938, tribunalul apreciază că judecătoria a greşit respingând acţiunea.

Ca urmare, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentinţa apelată în sensul că va admite acţiunea reclamanţilor şi va constata că aceştia au dobândit prin uzucapiune, în cote egale de câte ½, ca bun comun, dreptul de proprietate asupra următoarelor:

- cota de 5/8 din imobilul înscris în CF nr. 302512 #######, identificat cu nr. top. ##########a, compus din teren intravilan în suprafaţă de 792 mp şi casă situată în #######, #### ## ######### ### #;

- cota de 1/2 din imobilul înscris în CF nr. 304968 #######, identificat cu nr. top. ##########b, compus din teren intravilan în suprafaţă de 792 mp;

De asemenea, instanţa va autoriza înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei dobândit prin prezenta.

Tribunalul Arad Hotarâre nr. 75/2022 din 11.02.2022, cod RJ 2354d2d42 (https://rejust.ro/juris/2354d2d42)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,...
Read more »

Litisconsortiu obligatoriu, actiunea de anulare a hotărâri a comisiei judeţene trebuie sa cuprindă si pe beneficiarul ei, principiul disponibilitatii, art. 59 C. proc. civ.

De la -
Deşi, în principiu, în funcţie de rolul voinţei părţilor în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Aceeaşi este situaţia anulării unei hotărâri a comisiei judeţene, fiind necesar ca pe lângă comisia judeţeană care a emis hotărârea contestată, să fie chemate în judecată şi persoanele beneficiare ale acesteia (sau moştenitorii în cazul în care vreuna dintre ele a decedat ulterior).     Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar (obligatoriu) prezintă importanţă şi pentru speţa de faţă, deoarece instanţa trebuie să constate nevalabilitatea hotărârii contestate şi faţă de beneficiarul acesteia, respectiv numitul D.G.  Instanţa reţine că, raportat la principiul disponibilităţii procesului civil conform căruia reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, în condiţiile în care acţiunea nu a fost formulată ş...
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c...
Read more »