jurisprudenta

Asa cum corect a retinut Curtea de apel, prin cererea de chemare în judecata, reclamantul a revendicat doua suprafete de teren, despre care a sustinut ca au fost trecute abuziv în proprietatea statului, fiind rechizitionate de armata sovietica si, ulterior, de autoritatile comuniste în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.     În atare situatie, sunt incidente dispozitiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.     Textul de lege mentionat nu distinge dupa cum actiunea este îndreptata împotriva statului ori împotriva altor persoane fizice sau juridice si nici nu impune, asa cum pretinde recurenta, ca ea sa fie declansata într-o procedura speciala, reglementata de un anumit act normativ.     Cum o atare distinctie nu este facuta de legiuitor, ea nu este permisa nici instantei de judecata, astfel încât în mod legal Curtea de apel a considerat ca actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar. Text extras din  Decizia nr. 4773/2011 Sec

Din economia dispoziţiilor art. 492 Cod civil, dreptul de superficie este un drept real care implică pentru titular/superficiar două atribute, constituite în drepturi distincte şi anume, dreptul de proprietate asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări şi dreptul de folosinţă asupra terenului pe care acestea se află. Corelativ dreptului de folosinţă a terenului pe durata existenţei construcţiei, superficiarului îi incumbă obligaţia personală de a plăti o despăgubire proprietarului terenului, dacă nu s-a convenit altfel, întrucât nu se poate îmbogăţi pe nedrept în paguba acestuia. Dreptul la despăgubire se naşte la momentul la care proprietarul terenului a luat cunoştinţă de faptul instituirii în sarcina sa a obligaţiei de a respecta folosinţa terenului pe durata construcţiei, mai înainte ca el să se folosească de beneficiul de a păstra sau cere ridicarea construcţiei, prevăzut de dispoziţiile art. 494 Cod civil. Sub aspectul analizat, al admisibilităţii cererii de pl

  Este necesara o expertiza de specialitate silvica, pentru stabilirea în mod corect a cuantumului prejudiciului cauzat partilor civile, prejudiciu care de altfel influenteaza în mod direct încadrarea juridica a faptei retinute în sarcina inculpatului .Actul de inspectie încheiat la data de 7.06.2007 de reprezentantii J. S a fost încheiat în lipsa inculpatului, acesta contestând chiar prin motivele de apel numarul arborilor taiati în delict si valoarea prejudiciului stabilit în dauna partilor civile P. O. D. si P. T. N..   Printre motivele de apel, inculpatul U. E. a invocat necesitatea administrarii probei cu martori si a efectuarii unei expertize de specialitate, pentru stabilirea prejudiciului cauzat partilor civile. Din actele si lucrarile dosarului de apel nu rezulta ca instanta de apel sa fi pus în discutie oral, public si contradictoriu cererea de administrare de probe formulata de inculpat.     Chiar daca prin motivarea deciziei penale nr. 292 din 7.12.2009 T r i b u

Nu exista fapta ilicita, deoarece jurnalistul a actionat cu buna credinta  prin prisma interesului public general urmarit prin publicarea interviului. Interviul contine judecati de valoare care sunt întemeiate pe o baza factuala suficienta, fara a se putea considera ca afirmatiile referitoare la activitatea defectuoasa a reclamantilor ar fi în totalitate false. Exagerarile de limbaj sunt permise în activitatea jurnalistica, dat fiind ca limbajul jurnalistic presupune o anumita doza de exagerare sau provocare.       Curtea de apel a stabilit, ca situatie de fapt, ca în interviul incriminat s-au adus critici la adresa reclamantilor, critici care s-au facut însa în considerarea calitatii lor de persoane cu functii de conducere importante în cadrul unor persoane fizice ce prezinta un interes general si ca aspectele la care s-a facut referire privesc viata lor profesionala si nu pe cea privata.      S-a mai retinut ca interviul contine judecati de valoare care sunt întemeiate pe

Acţiunile investigatorului sub acoperire nu trebuie sa depaseaca nivelul cercetării pasive a unei activităţi infracţionale, trebuind sa existe indicii că infracţiunea ar fi fost săvârşită fără această intervenţie. In cazul de fata evaluarea atentă a probatoriului relevă că organul de urmărire penală, prin intermediarul coordonat în acţiunile sale de către investigatorul sub acoperire, nu s-a limitat la a cerceta în mod pasiv acţiunea infracţională, ci a exercitat o asemenea influenţă asupra persoane vizate încât să determine la săvârşirea unei fapte penale care fără această intervenţie nu ar fi fost săvârşită, cu scopul făţiş de a constata o infracţiune, respectiv de a obţine probe.Utilizarea unor asemenea procedee nu este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, stabilit in jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Vanyan c. Rusiei, hotărârea din 15 decembrie 2005,cauza Ramanauskas c. Lituaniei, hotărârea din 5 februarie 2008. În cauza Vanyan c. Rusiei,

Cercetarea judecătorească presupune administrarea de probe din care să fie clarificată inducerea în eroare, respectiv un element fraudulos în plan subiectiv, cunoaşterea de către inculpat a lipsei disponibilului la momentul emiterii instrumentelor de plată, pe care să se bazeze, în afara omisiunii de plată, condamnarea persoanei acuzate. Este necesara si audierea reprezentanţilor părţilor civile cu privire existenţa unor înţelegeri referitoare la modalitatea de plată sau dacă au cunoscut, la data încheierii contractelor, că inculpatul nu poate plăti sumele datorate astfel cum s-a angajat. . Principala problemă pusă în discuţie de o cauză penală este vinovăţia persoanei trimisă în judecată în raport cu faptele pentru care aceasta este acuzată. În cauza de faţă problema vinovăţiei este determinată de existenţa sau nu a intenţiei inculpatului de inducere în eroare a părţilor vătămate. Instanţa de recurs apreciază că, în lipsa audierii inculpatului şi a reprezentanţilor părţilor cu c

Hotărârea definitivă poartă atributul executorialităţii, astfel că, dacă ea poate fi învestită cu formulă executorie (în vederea executării silite), în mod simetric, de la aceeaşi dată, un debitor diligent şi de bună credinţă o poate executa benevol. În acelaşi timp, decizia instanţei de apel este obiect al recursului, astfel cum prevede art. 299 alin.(1) C.proc.civ., iar promovarea şi susţinerea lui nu este condiţionată de neexecutarea (benevolă sau silită) a hotărârii recurate. Dimpotrivă, prin edictarea art. 311 C.proc.civ. legiuitorul admite implicit posibilitatea executării hotărârii recurate până la soluţionarea recursului, de vreme ce prin textul invocat se prevede că hotărârea casată nu are nicio putere (alin. 1), iar actele de executare sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel (alin. 2), în mod evident, ipoteza fiind incidenţă în cazul admiterii recursului. Excepţia lipsei de interes în susținerea recursului, invocată ca urmare a executării de

Expertiza săvârşită în condiţiile în care una din părți a fost citată la o altă adresă decât cea indicată prin întâmpinare, este lovită de nulitate, potrivit art. 105 alin. (2) teza I C.proc.civ., vătămarea procesuală a părții, care nu şi-a putut prezenta punctul de vedere cu ocazia măsurătorilor efectuate de expert, fiind evidentă. De vreme ce susținerile părții, formulate prin obiecțiunile la raportul de expertiză și apoi prin motivele de apel, referitoare la nelegala sa citare, au fost respinse de ambele instanțe, iar raportul de expertiză a fost luat în considerare în mod substanţial la darea soluţiei primei instanţe, în aplicarea art. 106 alin. (1) C.proc.civ. sancţiunea nulităţii acestuia este de natură să afecteze şi hotărârea primei instanțe, …......... fiind indeplinite cerinţele art. 304 pct. 5 C.proc.civ.,  se impune refacerea raportului de expertiză cu respectarea art. 208 alin.(1) C.proc.civ, consecinta fiind casarea totala.Urmare a casării cu trimitere spre rejudecar

În cazul aplicării dispoziţiilor art. 320 1 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 320 1  C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen . extras din Decizia nr. 754/ 2012 a I.C.C.J., Secţia penală, sursa scj.ro

Principiul non bis in idem nu este incident, daca o decizie de încetare a urmaririi penale, potrivit dreptului naţional al unui stat, nu stinge definitiv acţiunea penală şi nu constituie astfel un impediment în calea unei noi urmăriri penale, pentru aceleaşi fapte. De asemenea acelasi principiu nu este incident daca faptele materiale nu sunt aceleaşi în ambele proceduri desfăşurate în faţa ambelor instanţe (CEJ Cauza C-467/04), coincidenţa faptelor, trebuind înţeleasă ca un ansamblu nediferenţiat de circumstanţe, independent de încadrarea lor juridică. ( hotărârea Van Esbroeck ) Principiul non bis in idem este prevăzut expres într-o serie de convenţii şi tratate internaţionale (art. 9 din Convenţia europeană de extrădare, Capitolul 3 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen, Convenţia de la Bruxelles cu privire la principiul non bis in idem , Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală, Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană a dre

Omisiunea sesizării din oficiu şi efectuării de acte de cercetare penală,  nu intruneste elementele consitutive ale infractiunii de favorizare ale infarctorului, deoarece s-a dispus prin ordonanta fata de cel favorizat, scoaterea de sub urmarire penala ca urmare a aplicarii unei amenzii administrative, acesta nefiind astfel infractor.  Conform art. 264 C. pen., favorizarea infractorului reprezintă ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani. Conform normei de incriminare, infracţiunea de favorizare a infractorului presupune, ca situaţie premisă, o infracţiune comisă anterior, iar ca element material al laturii obiective, un ajutor dat unui infractor (o persoană care a săvârşit o infracţiune), în scopul de a îngreuna sau

În cazul în care curtea de apel a admis cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 3201 C. proc. pen. formulată de unii dintre inculpaţi, a disjuns cauza faţă de ceilalţi inculpaţi şi, prin sentinţă, a dispus condamnarea inculpaţilor a căror cerere privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă, recursul declarat împotriva sentinţei de către inculpaţii cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei este inadmisibil, întrucât sentinţa nu le este opozabilă. Controlul judiciar al încheierilor anterioare disjungerii cauzei, care au caracterul de încheieri premergătoare atât în procedura simplificată în cadrul căreia curtea de apel a pronunţat sentinţa de condamnare, cât şi în cauza disjunsă, poate fi iniţiat de către inculpaţii cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei, în condiţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., prin exercitarea recursului împotriva sentinţei ce se va pronunţa în cauza disjunsă în care sunt judecaţi...... C

   Este nelegala proba prin care s-a stabilit îmbibatia alcoolica a inculpatului deoarece nu s-au respectat  prevederile art.14 al.3 din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sanatatii potrivit carora în situatia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se pastreaza la frigider, în sediile unitatilor de politie, timp de maximum 3 zile.     Potrivit prevederilor art.64 al.2 C.p.p.,mijloacele de proba obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.     Aplicând acest principiu de drept procesual la speta de fata, Curtea constata ca mijlocul de proba prin care s-a stabilit îmbibatia alcoolica a inculpatului si pe care s-a fondat condamnarea inculpatului pentru infractiunea prev. de art. 87 al.1 din OUG nr.195/2002 a fost obtinut ilegal, cu încalcarea prevederilor Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sanatatii.     Art. 6 lit.a din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice

Desi recurentul îsi exprima nemultumirea pe trei pagini, din continutul recursului nu rezulta critici propriu-zise care sa poata fi încadrate în dispozitiile art. 304 C. proc. civ., situatie în care instanta, din oficiu, a invocat exceptia nulitatii recursului.     Astfel, cu privire la exceptia nulitatii recursului, Înalta Curte retine urmatoarele:     Când în cuprinsul cererii de recurs nu se regasesc critici propriu-zise la adresa deciziei ce face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuala a motivelor de nelegalitate prin reportare la solutia pronuntata si la argumentele folosite de instanta în fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte si afirmatii din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurata din punct de vedere juridic în asa fel încât sa se poata retine macar din oficiu, vreo critica susceptibila de a fi încadrata în cazurile de modificare ori casare prevazute de art. 304 C. proc. civ., în limita carora se poate exercita controlul judiciar în

Supunerea la tratamente  josnice si degradante de catre victima si aceasta in mod constant, face ca riposta în raport de actul provocator sa fie una impusa practic, pentru ca actul provocator a fost unul de natura sa anihileze posibilitatile de control volitional al inculpatei , astfel ca  disproportionalitatea apararii inculpatei fata de atacul partii vatamate,este una legitima si aceasta s-a datorat tulburarii sau temerii riposta inculpatei fiind un act necesar comis în sare de legitima aparare în conditiile unei puternice tulburari cauzate de modul agresiv în care s-a comportat victima. Este neechivoc faptul ca inculpata era practic torturata de un numar bun de ani, ca a fost supusa celor mai josnice si degradante tratamente de catre victima si aceasta in mod constant, iar faptul ca a fost atacata de victima la data savârsirii faptei si obligata la infinit sa aiba raporturi sexuale orale cu victima releva neechivoc ca atacul victimei a îndeplinit conditiile pentru a da nastere

Tentativa la obtinerea unui credit bancar cu acte false, prin anagajarea fictiva la o societate, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, deoarece inculpatul nu avut initiativa savarsirii infractiunii, a avut o atitudine sincera in cursul procesului penal, mobilul faptei fiind acela de de a obtine mijloace de subzistenta în contextul unei insuficiente a acestora generata de starea sa constanta de boala. Inculpatul E. E. a solicitat retinerea circumstantelor atenuante si suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, motivat de faptul ca instantele de apel si de fond nu au avut în vedere starea sa de sanatate, dar si faptul ca a avut o contributie minima la savârsirea infractiunii si nu a produs un prejudiciu concret partii vatamate. A mai învederat ca savârsirea faptei s-a plasat în timp la momentul în care deja problemele de sanatate erau foarte grave si au generat dificultati financiare…. În ceea ce îl priveste pe inculpatul E. E., instanta a retinut potri

Sunt aplicabile prevederile art.74/1 C.pen,  neconstituționale potrivit Deciziei nr. 573/2011 a Curții Constituționale însa fata de data comiterii faptei, curtea constata acestea sunt aplicabile în speța, având în vedere dispozițiile art. 13 Cod penal.      Potrivit art. 74 1 alin. 1 Cod penal, în cazul savârsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa, înselaciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în forma calificata si neglijenta în serviciu, prevazute în prezentul cod, ori a unor infractiuni economice prevazute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la solutionarea cauzei în prima instanta, învinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savârsita se reduc la jumatate.     Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca în cazul în care prejudiciul cauzat si r

Nesemnarea minutei deciziei pronuntate în apel, de catre toti membrii completului de judecata, cu încalcarea dispozitiilor  art.309 C.p.p., atrage cazul de casare a hotarârii  prev.de art.385/9 pct.3 C.p.p. Daca acest caz nu este invocat de catre recurent,  se ia întotdeauna în considerare din oficiu, facând parte din cazurile la care face referire art.385/9 C.p.p. Potrrivit  alineatului 4 al art.385/9 C.p.p., când instanta ia în considerare motivele de casare din oficiu este obligata sa le puna în discutia partilor.N u litatea decurgând din nesemnarea minutei de catre unul din judecatori este absoluta, în sensul art.197 al.2 C.p.p., deoarece  în asemenea situatie nu se poate constata daca instanta a fost compusa potrivit prevederilor legale si daca toti membrii completului au luat parte la dezbatere.   Extras din Decizia penala nr.404/05.3.2003- Curtea de Apel București - Secția I Penala, sursa portal.just.ro

                   Victima unui accident de circulatie care a suferit 75-80 de zile de ingrijiri medicale, urmare a vatamarii sale corporale din culpa ( art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal) are dreptul la despagubiri materiale, precum si la despagubiri morale de natura a acoperi suferinta fizica si psihica pricinuita, chiar si in situatia in care daunele morale au fost incluse in cuantumul total al despagubirilor civile solicitate , iar defalcarea pe categorii de despagubiri s-a facut ulterior citirii actului de sesizare, fara a fi vorba de vreo suma suplimentara celei initiale, ci doar de o precizare a felului despagubirilor.     In aceasta situatie nu au fost incalcate dispozitiile art. 15 alin. 2    Cod procedura penala, precizarea felului despagubirilor solicitate putand fi facuta pana in faza dezbaterilor, iar pretentiile solicitate nefiind, deci, tardive.            Extras Decizia nr. 1816 din 3 septembrie 2003 - Sectia I penala Curtea de Apel București, sursa port

           In cazul in care nu s-a probat reaua-credinta a condamnatului in nerespectarea masurilor de supraveghere si a obligatiilor stabilite prin hotararea de condamnare, plecarea acestuia in strainatate fiind determinata nu de intentia de a se sustrage obligatiilor ce ii reveneau, ci de dorinta de a obtine un castig material licit si necesar, revocarea suspendarii executarii pedepsei nu se impune, prelungirea termenului de incercare stabilit prin hotararea de condamnare constituind o masura suficienta pentru a atrage atentia condamnatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si a obligatiilor  care au fost stabilite.          Extras din  Decizia nr. 2041 din 22 septembrie 2003 -  Curtea de Apel Bucuresti Sectia I penala, sursa portal.just.ro