Tentativa la inselaciune pentru obtinerea unui credit bancar cu acte de angajare false, retinerea art.18/1 C.pen.
Tentativa la obtinerea unui
credit bancar cu acte false, prin anagajarea fictiva la o societate, nu prezinta
gradul de pericol social al unei infractiuni, deoarece inculpatul nu avut
initiativa savarsirii infractiunii, a avut o atitudine sincera in cursul
procesului penal, mobilul faptei fiind acela de de a obtine mijloace de subzistenta
în contextul unei insuficiente a acestora generata de starea sa constanta de
boala.
Inculpatul E. E. a solicitat retinerea
circumstantelor atenuante si suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere,
motivat de faptul ca instantele de apel si de fond nu au avut în vedere starea
sa de sanatate, dar si faptul ca a avut o contributie minima la savârsirea
infractiunii si nu a produs un prejudiciu concret partii vatamate. A mai
învederat ca savârsirea faptei s-a plasat în timp la momentul în care deja
problemele de sanatate erau foarte grave si au generat dificultati financiare….
În ceea ce îl
priveste pe inculpatul E. E., instanta a retinut potrivit declaratiei sale, ca
acest din urma inculpat l-a cunoscut pe inculpatul T. H. E. în fata unei banci
din B, a carei denumire nu a putut fi stabilita, ocazie cu care inculpatul T.
s-a oferit sa îl ajute sa obtina un credit bancar. Ulterior inculpatul T. H. E.
l-a informat ca îl va ajuta angajându-l fictiv la societatea care îi apartine,
respectiv S.C. D. T. S.R.L., inculpatul E. E. fiind de acord.
Inculpatul E. E. s-a întâlnit peste câteva zile, din nou, cu inculpatul T. H.
E., care i-a pus la dispozitie documentele necesare obtinerii creditului,
respectiv adeverinta de venit nr. 71/04.09.2007, aparent emisa de S.C. D.
SIMPEX S.R.L. din care rezulta în mod nereal ca inculpatul E. E. era angajatul
acestei societati comerciale în calitate de mecanic utilaj greu, urmând ca
inculpatul sa se prezinte la sediul bancii SC V. T. BANK pentru a depune
solicitarea de credit. Dupa ce inculpatul E. E. a intrat în posesia
înscrisurilor false, furnizate de inculpatul T. H. E., la începutul lunii
septembrie cei doi inculpati s-au deplasat împreuna la SC V. T. Bank unde a
fost depusa documentatia pentru obtinerea creditului, cererea fiind însa
respinsa de catre unitatea bancara mentionata mai sus.......
În ceea ce-l
priveste pe recurentul E. E., se constata ca acesta a fost antrenat în
activitatea ilicit-penala la initiativa inculpatului T., ca a avut o atitudine
sincera de-a lungul procesului penal, iar mobilul sau scopul savârsirii faptei,
acela de a obtine mijloace de subzistenta în contextul unei insuficiente a
acestora generata de starea sa constanta de boala, atestata de actele medicale
depuse si evidentiate anterior, dar si faptul ca nu a urmarit sa produca un prejudiciu
partii vatamate. Se mai retine ca actele medicale depuse la dosar, emise în
anul 2010, atesta o maladie grava ce îl face pe inculpat dependent de un
însotitor permanent. Se constata, din înscrisurile ce contin elemente
doctrinare, depuse la filele 48 si urm. ca afectiunea de care sufera inculpatul
este o boala rara, în care eventualele episoade acute sunt diferite ca durata
si intensitate, iar în timpul atacului, lipsa unei masuri terapeutice adecvate
si lipsa unei monitorizari constante electrocardiografice si a valorilor
electrolitilor serici, asociate sau nu cu un caracter sever al atacului, pot
avea un prognostic nefast.
Acestor elemente enumerate si analizate anterior conduc la concluzia ca faptele
retinute în sarcina inculpatului au adus o atingere minima valorii sociale
ocrotite prin normele penale mentionate în actul de sesizare, prin continutul
lor concret, fiind în mod vadit lipsite de importanta si prin aceasta
neprezentând gradul de pericol social al infractiunilor. Ca urmare, Curtea
apreciaza ca fata de acesta sunt incidente dispozitiile art.181 Cod penal,
urmând a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10
lit.b1 Cod procedura penala, iar în temeiul art.181 si 91 lit.c Cod penal, se
va aplica o amenda administrativa, orientata catre Ja intervalului.
Extras din Decizia nr.388/2010, Curtea de Apel Bucuresti, sursa Jurindex.
Comentarii
Trimiteți un comentariu