Constituirea dreptului de proprietate în temeiul disp.art. 23 din Legea 18/1991 ,antecontract validat drept contract asupra constructiei ca urmare a abrogarii Legilor nr.58 şi 59/1974.

De la -
Din analiza prevederilor art. 23 din Legea 18/1991 rezultă că, dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în folosinţa membrilor cooperatori proprietari ai construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, se constituie „ope legis”, faptul dovedirii dreptului asupra locuinţei fiind suficient pentru constituirea dreptului asupra terenului aferent.Inscrisul numit „declaraţie” are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, convenţia statuând şi asupra faptului că prestaţiile părţilor au fost deja executate. Chiar dacă dreptul de proprietate asupra construcţiei nu s-a transmis odată cu încheierea antecontractului, fiind necesar pentru aceasta condiţia formală a înscrisului autentic, din momentul în care Legile nr.58 şi 59/1974 au fost abrogate, iar înstrăinarea construcţiilor se poate face prin simplul acord de voinţă al părţilor, operaţiunea juridică de înstrăinare, în sens de negoţiune, a devenit perfectă ca vânzare-cumpărare.

Constituirea dreptului de proprietate prin titlul a cărei anulare se cere, s-a făcut în temeiul dispoziţiilor art.23 din Legea nr.18/1991, potrivit cărora „sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii”.
Din analiza textului rezultă că, dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în folosinţa membrilor cooperatori proprietari ai construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, se constituie „ope legis”, faptul dovedirii dreptului asupra locuinţei fiind suficient pentru constituirea dreptului asupra terenului aferent.
În ceea ce priveşte dreptul recurentului asupra construcţiei, din probele administrate, respectiv înscrisurile constând în „declaraţia” dată de MA şi extrasele din registrul agricol pe anii 1951-2001, rezultă situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată de recurent: imobilul compus din teren în suprafaţă de 1000 m.p. şi construcţie situat în com.Nufărul, jud.Tulcea, a fost cumpărat în anul 1951 de către MA şi GT, concubini, aceştia locuind în imobilul nou construit în timpul concubinajului, până la decesul lui GT, în anul 1969.
In anul 1974 între MA şi recurent, fiul concubinului decedat, s-a încheiat contract autentic de vânzare – cumpărare.
Prin urmare, convenţia de vânzare fiind încheiată anterior apariţiei Legii nr.58 şi 59/1974, numai printr-o aplicare greşită a principiului „tempus regit actum” şi a celui privind neretroactivitatea legii civile, instanţele de fond şi de apel au supus convenţia regulilor stabilite de Legea nr.58/1974, considerând nelegal că înstrăinarea imobilului către recurent este nulă de drept.
Inscrisul numit „declaraţie” are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, convenţia statuând şi asupra faptului că prestaţiile părţilor au fost deja executate. Chiar dacă dreptul de proprietate asupra construcţiei nu s-a transmis odată cu încheierea antecontractului, fiind necesar pentru aceasta condiţia formală a înscrisului autentic, din momentul în care Legile nr.58 şi 59/1974 au fost abrogate, iar înstrăinarea construcţiilor se poate face prin simplul acord de voinţă al părţilor, operaţiunea juridică de înstrăinare, în sens de negoţiune, a devenit perfectă ca vânzare-cumpărare.
Întrucât la data eliberării titlului de proprietate nr.44654/15.03.1995 emis pârâtului recurent Grigore Ivan, actele normative sus-enunţate erau deja abrogate, în mod corect Comisia Judeţeană Tulcea de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor a validat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit proprietatea pârâtului recurent.


PRACTICA DE CASARE SECTIA CIVILĂ CURTEA DE APEL CONSTANTA SEMESTRUL II/2004, Decizia civilă nr.383/C/6 octombrie 2004


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »