Pretenţii, daune morale, daune materiale, termenul de la care incepe sa curga prescriptia
Prescriptia dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta
ilicita nu începe deci sa curga de la data când s-a produs paguba, prescriptia
începe sa curga numai de la data când victima a cunoscut atât paguba, cât si pe
cel care raspunde de ea. Se impune astfel verificarea, de
catre instantele de judecata a datei la care s-a nascut dreptul subiectiv la
reparatie si dreptul la actiune în raspundere civila si a datei la care se
poate exercita acest drept, exercitiu ce depinde de cunoasterea de catre cel
vatamat a acelui minim de elemente pentru a putea actiona, distinct pentru cele
doua petite de actiune – obligarea la daune materiale si obligarea la daune
morale
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii care au susţinut
următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate. Hotarârea a fost data cu aplicarea
gresita a legii, deoarece instanta de apel, ca de altfel si instanta de fond au
omis sa constate ca au fost solicitate atât daune morale, cât si daune
materiale.
Asadar, avem de a face cu doua termene de prescriptie care curg în mod diferit,
dupa cum este vorba despre daune morale (de la momentul nasterii minorei) sau
despre daune materiale (de la momentul raspunsului primit de la Clinica
medicala din Budapesta – 19 martie 2008).
Se considera ca instanta de judecata, chiar daca reclamantii au formulat cerere
de repunere în termenul de prescriptie cu privire la daunele morale, în baza
rolului activ, atunci când a solutionat exceptia prescriptiei dreptului la actiune
ar fi trebuit sa constate ca momentul la care reclamantii au luat cunostinta în
mod real de întinderea pagubei, deci de nivelul daunelor materiale este data de
19 martie 2008 moment în care au aflat ca "este inutila orice interventie
chirurgicala" si ca minora urmeaza sa aiba nevoie de mai multe proteze
medicale, deoarece se afla în proces de crestere. Astfel, minora a trebuit sa
îsi schimbe protezele si medicatia periodic, pâna la finalizarea procesului
natural de crestere a sistemului osos. Doar din acest moment parintii ar fi
putut estima cuantumul daunelor materiale reprezentând costul protezelor si al
cheltuielilor aferente acestora, din moment ce pâna în acest moment s-au facut
demersuri pentru rezolvarea chirurgicala a afectiunilor.
Mai mult, se considera ca reclamantii pot solicita raportat la acest moment si
daune morale, deoarece acesta este momentul la care li s-a adus la cunostinta
imposibilitatea de vindecare a copilului.
Se invoca în drept, dispozitiile art. 304 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma dispozitiilor legale incidente, Înalta
Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul este fondat, pentru
urmatoarele considerente:
Obiectul actiunii deduse judecatii îl constituie obligarea pârâtelor la plata
de daune materiale si morale, urmare a îndeplinirii conditiilor raspunderii
civile delictuale în privinta acestora, actiune pe care instantele de fond au
apreciat-o ca fiind prescrisa.
Instanta de apel si cea de fond în mod eronat au apreciat în mod unitar asupra
momentului de la care se calculeaza termenul de prescriptie în cazul actiunii
în raspundere civila delictuala, atât pentru daunele materiale solicitate, cât
si pentru daunele morale, fara a distinge între cele doua categorii de
despagubiri.
Potrivit art.
8 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune în
repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita începe sa curga de la data când
pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atât paguba, cât si pe cel care
raspunde de ea.
Instantele de judecata au încalcat rolul activ reglementat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. în a determina începutul
prescriptiei extinctive, impunându-se analizarea regulii speciale de
determinare a începutului prescriptiei extinctive prin stabilirea a doua
momente alternative de la data care prescriptia poate începe sa curga, fie de
la momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si pe cel care raspunde de ea; fie
momentul obiectiv al datei la care trebuie, dupa împrejurari sa cunoasca aceste
elemente, în mod separat pentru daunele materiale si pentru cele morale.
Prescriptia dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta
ilicita nu începe deci sa curga de la data când s-a produs paguba, desi în mod
obiectiv - dreptul la actiune trebuie considerat ca a luat nastere de la
aceasta data, ca si dreptul subiectiv la reparatie.
Pentru a ocroti drepturile victimei, legiuitorul a detasat momentul începerii
curgerii prescriptiei de la momentul nasterii dreptului subiectiv la repararea
prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita si implicit, al nasterii dreptului
la actiune, luând în considerare momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si
pe cel raspunzator de repararea lui, stabilind ca prescriptia începe sa curga
numai de la data când victima a cunoscut atât paguba, cât si pe cel care
raspunde de ea.
De îndata ce sunt întrunite cerintele legale pentru nasterea raspunderii –
prejudiciu, fapta ilicita savârsita în principiu, cu vinovatie si raportul la
cauzalitate între cele doua elemente – un drept la reparatie exista, desigur
înca nedesavârsit, deoarece întinderea prejudiciului, ca si modalitatea de
reparare a lui nu sunt înca certe si cunoscute.
Se impune astfel verificarea, de catre instantele de judecata a datei la care
s-a nascut dreptul subiectiv la reparatie si dreptul la actiune în raspundere
civila si a datei la care se poate exercita acest drept, exercitiu ce depinde
de cunoasterea de catre cel vatamat a acelui minim de elemente pentru a putea
actiona, distinct pentru cele doua petite de actiune – obligarea la daune
materiale si obligarea la daune morale.
Secţia Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr.2963/2011, sursa scj.ro.
Comentarii
Trimiteți un comentariu