Evaziune fiscală, art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, sediu nereal, achitare.
Faptul ca administratorul societatii nu a
desfasurat activitate la sediul înmatriculat la Registrul Comertului constituie
contraventie, potrivit art. 9 lit.
b) din O.G. nr. 15/1996. Intrucât infractiunea de evaziune fiscala
este o infractiune de pericol, rezulta ca A.N.A.F.- D.G.F.P. - Activitatea de Inspecţie Fiscală, nu are calitatea de parte vatamata în procesul
penal, în sensul definitiei legale stabilita prin textul dispozitiilor art. 24 alin. (1) C. proc. pen.
Cu titlu de
premisa, Înalta Curte are în vedere ca infractiunea de evaziune fiscala
prevazuta de art. 9 lit.
f) din Legea nr. 241/2005, pentru care s-a pus în miscare actiunea
penala fata de inculpatul intimat sus-indicat, presupune sub aspectul laturii
obiective o actiune de declarare fictiva, inexacta a sediului social al unei
societati, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligatiilor fiscale.
Ori, în speta, din probatoriul administrat rezulta ca sediul social al SC E.D.
A si C SRL a fost declarat în mod real, a avut la baza un contract de comodat
legal încheiat, nefiind nici fictiv, nici inexact, iar faptul ca
administratorul societatii nu a desfasurat activitate la sediul înmatriculat la
Registrul Comertului constituie contraventie, potrivit art. 9 lit.
b) din O.G. nr. 15/1996. Pe de alta parte, fata de împrejurarea ca
inculpatul deja mentionat a fost în perioada respectiva încarcerat în tara si
în strainatate, nu se poate retine ca a avut ca scop sustragerea de la plata
obligatiilor fiscale, astfel ca infractiunii de evaziune fiscala îi lipseste
unul din elementele constitutive respectiv latura obiectiva.
Nu se poate retine nici sustinerea declararii nereale a sediului societatii,
observând ca exista contrarietate între mentiunile factorilor postali, în
sensul ca nu pe toate invitatiile emise, motivul restituirii l-a constituit
mentiunea inexistentei unei astfel de adrese în Arad, pe invitatia din data de
28 octombrie 2008, mentionându-se „mutat de la adresa indicata”, concluzionând
ca inculpatul C.B.V. nu avea cunostinta de solicitarea organelor fiscale,
invitatia din 21 octombrie 2008 nefiind semnata de acesta.
Asa fiind, se conchide ca în mod judicios prima instanta prin hotarârea
pronuntata, mentinuta prin decizia instantei de apel, a dispus în baza art. 11
pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea
inculpatului-intimat C.B.V. sub aspectul savârsirii infractiunii prevazuta de
art. 9 lit.
f) din Legea nr. 241/2005.
În consecinta solutiei de achitare, în mod judicios, s-a statuat de catre
ambele instante de fond si prim control judiciar ca întrucât infractiunea de
evaziune fiscala este o infractiune de pericol, rezulta ca recurenta de fata nu
are calitatea de parte vatamata în procesul penal, în sensul definitiei legale
stabilita prin textul dispozitiilor art. 24 alin. (1) C. proc. pen.
Comentarii
Trimiteți un comentariu