Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice , Legea nr. 84/1998.
Împrejurarea ca produsele în discutie se comercializau în magazinul P.G.
alaturi de produse proprii, purtând marca P.G., nu este de natura a înlatura
acest risc de confuzie, asa cum eronat a retinut instanta de fond. Aceasta
deoarece, pentru existenta infractiunii de contrafacere în varianta analizata,
nu este necesar ca o asemenea confuzie sa se fi produs, fiind suficient ca ea
sa fie doar posibila. Totodata, riscul de confuzie se apreciaza prin raportare
la consumatorul mediu cu un nivel rezonabil de atentie, evaluându-se mai mult dupa
asemanari (dupa impresia de ansamblu pe care o face asupra publicului) si mai
putin dupa deosebiri (care implica de regula aspecte de detaliu). Fapta a adus
atingere imaginii si prestigiului societatii - parte civila, impunându-se
acordarea unei sume de bani în vederea unei juste si echitabile reparatii a
acestui prejudiciu.
În acest sens, s-au avut în vedere si exigentele O.U.G. nr. 100/2005 care, reglementând asigurarea
respectarii drepturilor de proprietate intelectuala, statueaza cu caracter de
principiu ca repararea daunelor trebuie sa fie efectiva si proportionala cu
drepturile încalcate, context în care Curtea a apreciat ca suma de 10.000 euro
cu titlu de daune morale satisface aceste exigente
Înalta Curte are în vedere doar solutia dispusa cu
referire la infractiunea pentru care în apel s-a dispus condamnarea
inculpatului, celelalte dispozitii ramânând definitive în cauza prin
nerecurare.
Prima critica formulata de inculpat
vizeaza cazul de casare prevazut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., solicitându-se mentinerea
solutiei de achitare dispusa de prima instanta în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru fapta din 19
decembrie 2003 imputata inculpatului.
Critica nu este fondata, condamnarea
inculpatului fiind corect dispusa de instanta de apel, în baza interpretarii
judicioase a materialului probator administrat.
Asa cum rezulta din procesul-verbal de
constatare întocmit la data de 19 decembrie 2003, cu ocazia verificarii
legalitatii operatiunilor comerciale desfasurate la punctul de lucru al SC
P.G.S.V.T. SRL, organele de politie au constatat ca în magazinul P.G.
apartinând societatii mentionate erau expuse spre vânzare obiecte de
îmbracaminte (bluze, hanorace, pantaloni, jachete) si alte produse textile
(manusi, sepci) purtând denumirile sau însemnele “P.J.”, “P.G.J.”, “P.”,
“P.G.S.” si “P.S.”.
Produsele în cauza au fost descrise în
detaliu în anexa la procesul-verbal, înscrisuri întocmite în prezenta si
semnate de doi angajati ai magazinului, si au fost efectuate si fotografii
judiciare de detaliu a unora dintre aceste produse.
Din examinarea acestor mijloace de
proba rezulta ca, pe exteriorul unora dintre aceste produse, este
inscriptionata vizibil denumirea P., fie singura (cum este cazul pantalonilor jeans,
sepcilor, manusilor evidentiate în fotografiile de la d.u.p.), fie însotita de
elementul figurativ “jucatorul de polo” (cum este cazul camasilor aflate la
d.u.p.). Totodata, unele dintre produse aveau inscriptionate vizibil denumirile
P.S. sau P.J., etichetele interioare ale acestor produse purtând fie aceste
denumiri, fie P.G.S. sau P.G.J.
Martora C.V., angajata în calitate de
contabil la societatea - parte responsabila civilmente, a întocmit o situatie a
acestor produse, evidentiind cantitatile receptionate si vândute, preturile de
vânzare si stocurile ramase, situatie a carei realitate a fost confirmata si de
catre inculpatul B.E. prin declaratia data la 14 ianuarie 2004 în prezenta
aparatorului ales.
Or, din examinarea actelor cauzei rezulta
ca, la data de 19 decembrie 2003, partea civila T.P./L. Co. L.p era titulara
urmatoarelor marci pentru clasa de produse 25 (obiecte de îmbracaminte):
1) - denumirea P.J. CO RL R.L. - marca
individuala combinata (care beneficiaza de protectie pe o perioada de 10 ani,
de la data de 6 martie 2002);
2) - denumirea P. - marca individuala
verbala (care beneficiaza de protectie pe o perioada de 10 ani, de la data de
18 decembrie 2002);
3) - denumirea P. însotita de un
jucator de polo ca element figurativ - marca individuala combinata (care
beneficiaza de protectie pe o perioada de 10 ani, de la data de 11 iunie 2002);
4) - denumirea P.S. - marca
individuala (care beneficiaza de protectie pe o perioada de 10 ani, de la data
de 21 iunie 1995), aspecte ce rezulta din înscrisurile înaintate în faza de
urmarire penala de catre O.S.I.M.
Asadar, sustinerea instantei de fond
în sensul ca partea civila nu avea înregistrata marca P. de sine statatoare, ci
doar marca P. cu element figurativ este vadit contrara probelor aflate la
dosar, în realitate apelanta-parte civila fiind titulara atât a marcii verbale
constând în denumirea P., cât si a marcii combinate ce include “jucatorul de
polo” ca element figurativ distinctiv.
În acest context, comercializarea în
magazinul P.G. a unor produse de îmbracaminte - camasi, bluze, pantaloni, sepci
sau manusi - ce purtau fie denumirea P. singura, fie aceasta denumire însotita
de un semn reprezentând un jucator de polo constituie în mod incontestabil o
punere în circulatie a unor produse continând semne identice unor marci
înregistrate pentru produse identice, de natura a produce în perceptia
publicului un risc de confuzie si care prejudiciaza pe titularul marcilor
înregistrate.
Împrejurarea ca produsele în discutie
se comercializau în magazinul P.G. alaturi de produse proprii, purtând marca
P.G., nu este de natura a înlatura acest risc de confuzie, asa cum eronat a
retinut instanta de fond. Aceasta deoarece, pentru existenta infractiunii de
contrafacere în varianta analizata, nu este necesar ca o asemenea confuzie sa
se fi produs, fiind suficient ca ea sa fie doar posibila. Totodata, riscul de
confuzie se apreciaza prin raportare la consumatorul mediu cu un nivel
rezonabil de atentie, evaluându-se mai mult dupa asemanari (dupa impresia de
ansamblu pe care o face asupra publicului) si mai putin dupa deosebiri (care
implica de regula aspecte de detaliu).
Or, raportat la standardul
consumatorului mediu, comercializarea unor produse purtând semnele verbale sau
figurative P. în magazinul P.G. nu este de natura a înlatura acest risc de
confuzie, cu atât mai mult cu cât existenta semnelor în litigiu doar pe unele
dintre produsele expuse creeaza, în rândul consumatorilor, impresia
comercializarii, în acelasi magazin, a doua categorii de produse - produse
purtând marca proprie P.G. si produse purtând marca P.
Curtea are în vedere aceleasi
considerente si în ceea ce priveste produsele expuse spre vânzare, pe care erau
inscriptionate denumirile P.S., P.J. sau P.G.J., similaritatea dintre aceste
denumiri si marcile individuale al caror titular este partea civila,
similaritate evidentiata de folosirea unor denumiri identice în ansamblul
marcii, fiind de asemenea de natura a produce un risc de confuzie în rândul consumatorilor.
Evaluarea riscului de confuzie prin raportare separata la componentele
distincte ale semnelor folosite - respectiv doar la denumirea P. sau doar la
cuvântul J. ori S. - este eronata deoarece, asa cum s-a aratat anterior, în
evaluarea unui astfel de risc se are în vedere întregul marcii, impresia de
ansamblu creata în perceptia publicului, iar nu elemente de detaliu.
Totodata, faptul ca produsele ce
purtau denumirile mentionate aveau atasate, totodata, etichete de pret purtând
denumirea P.G. este lipsita de relevanta, Curtea având în vedere considerentele
expuse anterior cu privire la modul de evaluare a riscului de confuzie, si a
caror reluare este inutila.
Or, în conditiile în care societatea
administrata de inculpatul B.E. nu detinea acordul titularului marcilor în
litigiu pentru a le folosi, fapta acestuia se circumscrie, sub aspect obiectiv,
infractiunii prevazute de art. 83 alin. (1) lit.
b) si alin.
(2) din Legea nr. 84/1998. Sub acest aspect, Curtea are în vedere ca
cele doua procuri prin care B.E. era împuternicit, la data de 20 iulie 2001 si
10 august 2001, de catre administratorul SC P.G.S.V.T. SRL (numitul M.L.O.) „sa
supravegheze si sa finalizeze afacerile si interesele” îi confereau acestuia
drepturile si obligatiile specifice unui administrator de fapt si, implicit,
calitatea de subiect activ al infractiunii.
În privinta atitudinii subiective a
inculpatului la comiterea faptei, Curtea retine ca în contextul litigiului ivit
ca urmare a faptei din data de 5 februarie 2003, inculpatul cunostea cu
certitudine drepturile de proprietate intelectuala detinute de partea civila
asupra celor patru marci individuale, putând astfel sa prevada ca punerea în
circulatie a unor produse purtând semne identice sau similare marcilor
înregistrate este de natura sa aduca atingere acestor drepturi.
Spre deosebire de activitatea din luna
februarie 2003, prin expunerea spre vânzare la data de 19 decembrie 2003 a unor
produse purtând denumirile P., P.J. etc., inculpatul nu doar ca a prevazut, dar
a si acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos,
atitudinea sa subiectiva caracterizându-se, asadar, prin intentie indirecta.
Împrejurarea ca, în luna februarie
2003, SC P.G.S.V.T. SRL solicitase înregistrarea marcilor P.G.S. si P.G.J. nu
mai prezinta relevanta asupra atitudinii subiective a inculpatului în luna
decembrie 2003, în conditiile în care, la data de 6 august 2003, O.S.I.M.
emisese avizul de refuz provizoriu la înregistrarea marcii P.G.S., ulterior
ambele marci fiind respinse de la înregistrare.
Pe de alta parte, este de necontestat
faptul ca societatea administrata de inculpatul B.E. avea dreptul sa
comercializeze produse marca P.G. din liniile J. sau S., dar numai în
conditiile în care semnele sau denumirile inscriptionate pe aceste produse nu
aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuala ale titularilor marcilor
înregistrate anterior.
Or, denumirile P.G.S. si P.G.J. nu
doar ca sunt de natura a crea un risc de confuzie cu marcile al caror titular
este partea civila, dar ele nu corespund nici macar marcilor pe care societatea
- parte responsabila civilmente ar fi fost îndrituita sa le utilizeze
subsecvent înregistrarii lor internationale pe numele titularului “P.G.S.V.T.”
SA din Turcia.
În acest sens, Curta constata ca înca
din data de 30 iunie 2003 societatea mentionata obtinuse înregistrarea
internationala a marcilor individuale P.G.J. si P.G.S., asa cum rezulta din
adresa O.S.I.M. din data de 14 octombrie 2005.
Produsele comercializate în magazinul
P.G. din Bucuresti nu purtau însa aceste denumiri, ci semnele P., P.G.S.,
P.G.J. si P. cu element figurativ, împrejurare ce evidentiaza ca atitudinea
subiectiva a inculpatului s-a caracterizat prin intentie cel putin indirecta,
fiind întrunite si pe latura subiectiva elementele constitutive ale
infractiunii prev. de art. 83 alin. (1) lit.
b) si alin.
(2) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art.
13 C. pen. (legea în vigoare la data savârsirii faptei fiind mai
favorabila inculpatului în raport de modificarile aduse ulterior prin O.U.G. nr. 190/2005, Legea nr.
66/2010).
Sub aspectul laturii civile,
inculpatul a invocat cazul de casare prevazut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând înlaturarea
obligarii la despagubiri materiale si morale, întrucât nu exista legatura de
cauzalitate între fapta sa si prejudiciu.
Critica, de asemenea, nu este fondata,
sub aspectul faptei din data de 19 decembrie 2003, fiind îndeplinite toate
conditiile prevazute de art.
998 si urm. C. civ.
Este neîndoielnic ca punerea în
circulatie a unor produse ce purtau semne similare sau identice marcilor
înregistrate al caror titular era partea civila a cauzat acesteia din urma un
prejudiciu material, constând în pierderea câstigului de care partea civila ar
fi beneficiat daca vânzarea s-ar fi realizat cu acordul sau. În evaluarea prejudiciului
material, raportarea la valoarea de vânzare a produselor identificate în
magazinul P.G. la data de 19 decembrie 2003 (valoare confirmata de înscrisurile
aflate la dosar), reprezinta un criteriu obiectiv, iar cuantificarea acestui
prejudiciu la limita a 50% din valoarea de vânzare are un caracter rezonabil.
Sub aspectul prejudiciului moral, în
absenta unor criterii obiective de evaluare, Curtea a avut în vedere ansamblul
împrejurarilor cauzei si, în raport de conditiile concrete în care s-a realizat
punerea în circulatie a unui numar semnificativ de produse contrafacute,
apreciaza ca fapta a adus atingere imaginii si prestigiului societatii - parte
civila, impunându-se acordarea unei sume de bani în vederea unei juste si
echitabile reparatii a acestui prejudiciu.
În acest sens, s-au avut în vedere si
exigentele O.U.G. nr. 100/2005 care, reglementând asigurarea
respectarii drepturilor de proprietate intelectuala, statueaza cu caracter de
principiu ca repararea daunelor trebuie sa fie efectiva si proportionala cu
drepturile încalcate, context în care Curtea a apreciat ca suma de 10.000 euro
cu titlu de daune morale satisface aceste exigente.
În ceea ce priveste recursul partii
responsabile civilmente, acesta nu a fost motivat, iar Înalta Curte, în raport
de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu a retinut niciun
motiv care sa conduca la admiterea acestuia.
Pentru considerentele mai sus expuse,
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate,
ambele recursuri, cu obligarea recurentilor la cheltuieli judiciare catre stat,
conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Onorariul partial pentru aparatorul
desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondul Ministerului
Justitiei, iar onorariul translatorului de limba turca se va plati din fondul
Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Text extras din Decizia nr. 2404/2011 a Secţiei Penale a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sursa scj.ro.
Comentarii
Trimiteți un comentariu