Mentinere masura de arestare preventiva, pericol pentru ordinea publica, indicii prvind vinovatia din hotararea de condamnare in prima instanta, art. 148 C. proc. pen

In raport de natura si gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de trafic de droguri, în cadrul unui grup infractional organizat, din natura si modalitatea de comitere a faptelor savârsite în concurs si în forma continuata,  din urmarile produse de astfel de fapte rezulta pericolul concret pentru ordinea publica. Totodata, condamnarea inculpatilor în prima instanta, la pedepse rezultante de 18 ani si 12 ani închisoare , chiar daca nu înlatura prezumtia de nevinovatie, ofera indicii cu privire la vinovatia inculpatilor si constituie un temei care justifica în continuare privarea de libertate.

Din examinarea lucrarilor si actelor dosarului, se constata ca instanta de apel a verificat în mod corespunzator legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatilor, prin raportare la temeiurile care au impus luarea masurii arestarii preventive, ajungând în mod întemeiat la concluzia ca acestea subzista si ca lasarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.

    Potrivit Codului nostru de procedura penala, similar reglementarilor din majoritatea legislatiilor europene, luarea unei masuri preventive privative de libertate este conditionata de îndeplinirea cumulativa a trei conditii de fond: sa existe probe sau indicii temeinice privind savârsirea unei fapte prevazute de legea penala; fapta respectiva sa fie sanctionata de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si sa fie prezent cel putin unul dintre temeiurile de arestare expres si limitativ prevazute de art. 148 C. proc. pen.

    În cauza, se constata ca sunt incidente temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, prevazute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv sunt îndeplinite, cumulativ, conditiile prevazute de textul de lege: inculpatii au savârsit infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

    Referitor la acest temei, în practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit ca detentia este justificata atunci când se face dovada ca asupra procesului penal planeaza cel putin unul dintre urmatoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de savârsire a unei noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata ordinea publica.

    Din examinarea lucrarilor si actelor dosarului, rezulta ca, în raport de natura si gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de trafic de droguri, în cadrul unui grup infractional organizat, pentru care s-a dispus trimiterea inculpatilor în judecata si condamnarea în prima instanta, lasarea acestora în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

    Asa cum în mod corect a retinut instanta, pericolul concret pentru ordinea publica rezulta atât din natura si modalitatea de comitere a faptelor savârsite în concurs si în forma continuata, care au lezat mai multe valori sociale, cât si din urmarile produse de astfel de fapte.

    Pe de alta parte, natura, amploarea si modalitatea de comitere a infractiunilor sus-mentionate releva nu doar o periculozitate infractionala data si de perseverenta inculpatilor, dar si una sociala care impun o reactie ferma, deoarece lasarea acestora în libertate ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publica.

    Totodata, condamnarea inculpatilor în prima instanta, la pedepse rezultante de 18 ani (pentru inculpatul C.V.) si 12 ani închisoare (pentru inculpatul D.A.M.), chiar daca nu înlatura prezumtia de nevinovatie, care subzista în favoarea acestora, ofera indicii cu privire la vinovatia inculpatilor si constituie un temei care justifica în continuare privarea de libertate.

    Drept urmare, se constata ca masura arestarii preventive este legala si temeinica, aceasta impunându-se pentru buna desfasurare a procesului penal, în vederea aflarii adevarului.

    Pentru aceste considerente, urmeaza ca recursurile declarate de recurentii inculpati C.V. si D.A.M.M. împotriva Încheierii din 30 noiembrie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, sa fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Text extras din  Decizia nr. 4288/2011, a Sectiei Penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro