Traficul de persoane,respectarea dreptului la aparare, principiul nemijlocirii administrarii probelor, art. 6 din Conventie,art. 6 si 289 C. proc. pen.

Dispunerea unei solutii de catre instanta preponderent pe baza probelor administrate în cursul unei etape procesuale esentialmente nepublica dupa cum este urmarirea penala este incompatibila, în speta, cu exigentele art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si ale art. 6 si 289 C. proc. pen.      Dificultatile inerente activitatii de asigurare prezentei în fata organului judiciar a unei parti nu îl exonereaza pe acesta de obligatia administrarii probelor de o maniera efectiva si care sa asigure apararii exercitarea concreta si completa a drepturilor sale procesuale, prin adresarea de întrebari partii respective si conducerii apararii într-un sens ori în altul în cunostinta de cauza si prin raportare la probele administrate în mod contradictoriu.

   Fundamentarea unei solutii pe probe ce nu au fost readministrate în cursul cercetarii judecatoresti constituie, totodata un impediment insurmontabil pentru instanta pusa în situatia de a-si forma convingerea pe probe deja administrate într-o alta etapa procesuala si nu în mod nemijlocit în fata sa, ceea ce, de asemenea, nu poate fi acceptat.

  Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate si în limitele dispozitiilor art. 385⁶ raportat la art. 385⁷ C. proc. pen. se constata ca recursul declarat de inculpat este întemeiat.

    Din verificarea actelor dosarului si a probelor administrate în cursul urmaririi penale si a judecatii instantei de recurs retine ca prima instanta si instanta de apel si-au format convingerea si au dispus solutiile criticate în recurs, în ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru care, între altele, inculpatul a fost trimis în judecata, preponderent pe probele administrate în cursul urmaririi.

    Astfel, desi s-a procedat la audierea partii vatamate A.V.F. si a unor martori, partile vatamate M.C. si S.L. care, prin declaratiile lor ar fi fost în masura sa ofere date care sa contribuie la o mai buna stabilire a activitatii desfasurata de inculpat si a circumstantelor derularii acesteia, nu au fost audiate. Se impune a se observa ca partile vatamate anterior indicate ar fi fost transportate - potrivit datelor ce rezulta din actele dosarului - în Italia alaturi de partea vatamata L.C., fiind cazati într-un imobil închiriat de patronul italian („C.”) unde se aflau si alti români, cele trei parti vatamate fiind la munca, o perioada de timp, împreuna. Rezulta, asadar, ca stabilirea completa a situatiei de fapt presupunea, cu necesitate audierea partilor vatamate în cursul cercetarii judecatoresti; totodata se impunea reaudierea partii vatamate L.C., caracterul devolutiv al caii de atac a apelului permitând instantei de prim control judiciar sa complineasca eventualele lacune ale cercetarii judecatoresti derulata în fata primei instante.

    Dispunerea unei solutii de catre instanta preponderent pe baza probelor administrate în cursul unei etape procesuale esentialmente nepublica dupa cum este urmarirea penala este incompatibila, în speta, cu exigentele art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si ale art. 6 si 289 C. proc. pen..

    Dificultatile inerente activitatii de asigurare prezentei în fata organului judiciar a unei parti nu îl exonereaza pe acesta de obligatia administrarii probelor de o maniera efectiva si care sa asigure apararii exercitarea concreta si completa a drepturilor sale procesuale, prin adresarea de întrebari partii respective si conducerii apararii într-un sens ori în altul în cunostinta de cauza si prin raportare la probele administrate în mod contradictoriu.

    Fundamentarea unei solutii pe probe ce nu au fost readministrate în cursul cercetarii judecatoresti constituie, totodata un impediment insurmontabil pentru instanta pusa în situatia de a-si forma convingerea pe probe deja administrate într-o alta etapa procesuala si nu în mod nemijlocit în fata sa, ceea ce, de asemenea, nu poate fi acceptat.

    Se apreciaza, asadar, ca în ceea ce priveste încalcarea principiului nemijlocirii administrarii probelor de catre instanta, criticile apararii sunt fondate.

    Se impune, astfel, admiterea recursului inculpatului în temeiul dispozitiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casarea hotarârii atacate doar în ceea ce priveste solutia dispusa cu privire la infractiunea prevazuta de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 si trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceste limite instantei de apel. Cu ocazia rejudecarii, instanta de apel va proceda la audierea partilor vatamate M.C. si S.L., va reaudia de o maniera completa pe partea vatamata L.C. si va administra în conditii de oralitate, nemijlocire si contradictorialitate orice alte probe apte a contribui la aflarea adevarului în cauza, urmând a analiza si celelalte critici invocate de recurentul inculpat.

Text extras din Decizia nr. 996/2013  a Sectiei  Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro.