Despăgubire, inceperea momentului de prescriptie este determinat de ultima raspuns al autoritatii competente, o situatie litigios este guvernata de legea in vigoare ce instituia procedura de despagubire la momentul nasterii dreptului prin adoptarea unei hotarari de guvern, refuzul nejustificat poate fi cenzurat inclusiv prin acordarea despagubirilor, art. 74, art.75 din Legea nr. 107/1996, art. 2 ,art. 11 din Legea nr. 554/2004.
In mod corect s-a luat în considerare de catre instanta de fond, ca moment al începerii curgerii termenului de prescriptie pentru formularea actiunii, ultima adresa de raspuns emisa de pârâtul-recurent, ca autoritate competenta, respectiv adresa din 10 iulie 2008. Al doilea aspect de nelegalitate, privind lipsa de obiect a actiunii invocat, în recurs si analizat de Curte în raport de dispozitiile art. 304/ 1 C. proc. civ., nu poate fi retinut. Dispozitiile O.U.G. nr. 3/2010, intrate în vigoare la 19 februarie 2010 nu sunt aplicabile în prezenta cauza în raport de principiul neretroactivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legii civile noi. Pentru situatia litigioasa ivita anterior modificarii dispozitiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 nu sunt aplicabile dispozitiile modificate prin O.U.G. nr. 3/2010, ci în raport de principiile mai sus enuntate sunt si ramân aplicabile dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul nasterii dreptului reclamantei-intimate prin care se reglementa procedura de aprobare a despagubirilor propuse de prefect prin hotarâre a Guvernului.Cenzurând refuzul nejustificat al pârâtilor-recurenti de a solutiona cererea reclamantei-intimate, având ca obiect plata despagubirilor, instanta de fond, în raport de probele administrate- inclusiv probele cu expertiza tehnica efectuata pentru pagube produse reclamantei-intimate, a admis actiunea în raport de dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 si a obligat la aprobarea unei despagubiri în cuantumul rezultat din expertize.
Asupra recursurilor de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin actiunea formulata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VIII a contencios administrativ si fiscal, la data de 16 decembrie 2008 si precizata în sedinta publica de la data de 24 martie 2010, reclamanta Asociatia Vânatorilor si Pescarilor Sportivi A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtii Guvernul României si Ministerul Mediului si Padurilor, obligarea pârâtului Ministerul Mediului si Padurilor sa întocmeasca proiectul de hotarâre de guvern, iar pârâtul Guvernul României sa adopte o hotarâre de guvern prin care sa aprobe despagubirea reclamantei cu suma de 499.298,7 RON reprezentând daune cauzate de inundarea controlata a incintei îndiguite F.-V. din anul 2006.
Prin sentinta nr. 1487 din 24 martie 2010 Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII a contencios administrativ si fiscal, a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâti si a admis actiunea reclamantei. A obligat pârâtul Ministerul Mediului si Padurilor sa întocmeasca proiectul de hotarâre de guvern iar pârâtul Guvernul României sa adopte o hotarâre de guvern prin care sa aprobe despagubirea reclamantei cu suma de 499.298,7 RON reprezentând daune cauzate de inundarea controlata a incintei îndiguite F.-V. din anul 2006.
A obligat pârâtii sa achite reclamantei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
Reclamanta este proprietara unui teren de 40.006 mp cu constructii în suprafata de 1.214 mp, imobil amplasat în incinta V. de pe raza comunei V., judetul Ialomita.
Prin Hotarârea nr. 2 din 16 aprilie 2006 a Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor - Comitetul Ministerial pentru situatii de urgenta a fost aprobata inundarea dirijata a incintei îndiguite F.-V., judetul Ialomita, în vederea limitarii efectelor inundatiilor în aval.
Potrivit dispozitiilor art. 75 din Legea nr. 107/1996 „ (1) Pentru a evita producerea unor dezastre în perioadele de ape mari sau de accidente la baraje, functionarea acumularilor nepermanente la parametrii pentru care au fost construite este obligatorie, iar Comitetul ministerial poate aproba inundarea dirijata a unor terenuri în prealabil stabilite prin planurile de aparare, precum si a incintelor îndiguite realizate lateral unui curs de apa.
(2) Detinatorii cu orice titlu ai terenurilor stabilite prin planurile bazinale de aparare, ca si ai celor situate în incinte îndiguite sunt obligati sa permita inundarea temporara, în mod dirijat, a acestora.
(3) Pentru prejudiciile suferite prin inundarea temporara a terenurilor, proprietarii acestora vor fi despagubiti din fondul de asigurare, în conditiile legii. Valorile despagubirilor se propun de catre prefecti si se aproba prin hotarâre a Guvernului”.
Instanta a retinut ca prin cererea înregistrata la Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor sub din 21 iunie 2006, reclamanta a adus la cunostinta ministerului modul în care a fost prejudiciata de aceasta inundare controlata, pagubele produse prin distrugerea constructiilor existente pe terenuri, solicitând sa îi fie comunicata modalitatea în care urmeaza a-i fi acordate despagubiri.
Prin raspunsul comunicat cu adresa din 28 iunie 2006, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor a adus la cunostinta reclamantei procedura care, potrivit art. 74 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, trebuie urmata în vederea obtinerii de despagubiri, în sensul efectuarii unei evaluari a pagubelor, care va fi supusa spre aprobare Prefectului judetului, apoi avizarii Comisiei centrale si aprobarii prin hotarâre de catre guvern.
Curtea a mai constatat ca o cerere identica a fost adresata de reclamanta Prefecturii judetului Ialomita din 21 iulie 2006 care prin raspunsul comunicat reclamantei prin adresa din 26 iulie 2006, a solicitat ca, pâna la data de 31 iulie 2006, sa trimita raportul de evaluare a pagubelor suferite urmare a inundarii controlate a incintei, pentru a fi înaintat Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor în vederea elaborarii unui proiect de H.G. pentru despagubirea detinatorilor.
Conformându-se acestei solicitari, reclamanta a înregistrat la Prefectura jud. Ialomita, din 31 iulie 2006, Raportul privind evaluarea bunurilor degradate urmare inundarii controlate a incintei F.-V., la cabana V. din judetul Ialomita, com. V. - cabana ce apartine Asociatiei Vânatorilor si pescarilor Sportivi A. - cu sediul în municipiul Bucuresti, efectuat de doi experti autorizati, ale carui concluzii stabilesc o valoarea a prejudiciului de 569.450 RON.
Prin adresa din 31 iulie 2006, Prefectura jud. Ialomita a transmis Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor situatia pagubelor produse ca urmare a inundarii controlate a incintei F. V., la pozitia din tabel figurând reclamanta, cu suma de 569.450 RON, fiind trimis anexat si raportul de evaluare susmentionat.
De asemenea, prin cererea înregistrata din 02 octombrie 2007, cu revenire prin cererea din 05 februarie 2008, reclamanta a solicitat expres Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile plata despagubirilor în suma de 569.450 RON, potrivit raportului de evaluare, subliniind faptul ca a depus toate documentele necesare pentru a fi propus un proiect de H.G. pentru acordarea despagubirilor, raportul de evaluare, întocmit de doi experti judiciari, unul dintre acestia si atestat ANEVAR, fiind foarte explicit în sensul ca în despagubirile stabilite „intra reparatiile necesare pentru constructii în suprafata de 796 mp, cât si valoarea dotarilor existente si degradate la data producerii inundarii controlate".
Întrucât Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile nu a dat curs solicitarii sale timp de doi ani, reclamanta s-a adresat direct Guvernului României printr-o „notificare" înregistrata din 16 iunie 2008, solicitând ca, în conformitate cu dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, sa procedeze la emiterea unei hotarâri de guvern prin care sa aprobe suplimentarea bugetului Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile din Fondul de rezerva aflat la dispozitia Guvernului prevazut în bugetul de stat pentru anul 2008 cu suma de 569.450 RON".
Raspunsul comunicat de Guvern a consemnat ca M.M.D.D. a apreciat ca „valoarea prejudiciilor rezultate în urma evaluarii este supraevaluata", urmând ca ministerul sa faca propria evaluare, ce va fi înaintata guvernului pentru aprobarea fondurilor necesare despagubirii reclamantei.
1. Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâtul Guvernul României ca exceptie a tardivitatii, recalificata de instanta fata de raportarea guvernului în sustinerea exceptiei la termenul de 6 luni de la expirarea termenului legal de solutionare a cererii, Curtea a apreciat ca este neîntemeiata în raport cu dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, potrivit carora actiunea se introduce în termen de 6 luni de la data „comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii", si fata de faptul ca refuzul Guvernului României, contestat în prezenta cauza, reprezinta raspunsul la notificarea reclamantei înregistrata la Guvern la data de 16 iunie 2008.
Prin urmare, formularea actiunii la data de 18 decembrie 2008, apare ca fiind facuta în cadrul termenului de prescriptie.
2. Pe fondul cauzei Curtea a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 75 alin. (3) din Legea apelor nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul nasterii dreptului reclamantei, „Pentru prejudiciile suferite prin inundarea temporara a terenurilor, proprietarii acestora vor fi despagubiti din fondul de asigurare, în conditiile legii.
Valorile despagubirilor se propun de catre prefecti si se aproba prin hotarâre a Guvernului".
Întrucât, în divergenta se afla evaluarea pagubelor cauzate reclamantei prin inundarea controlata, instanta a dispus efectuarea în cauza a doua expertize tehnice de specialitate, una de evaluare bunuri mobile, efectuata de expert Dragolici Victor si una tehnica imobiliara, efectuata de expert Stancioiu Ioan.
Prima instanta a constatat ca potrivit concluziilor expertizei tehnice de evaluare a pagubelor aduse bunurilor mobile ale reclamantei, degradate sau distruse urmare a inundarii controlate, valoarea acestor pagube se ridica la suma de 23.918,7 RON.
De asemenea, potrivit concluziilor expertizei tehnice de evaluare a pagubelor aduse bunurilor imobile ale reclamantei, degradate sau distruse urmare a inundarii controlate, valoarea acestor pagube se ridica la suma de 475.380 RON .
Ca atare instanta a apreciat ca reclamanta a facut dovada prejudiciului cauzat patrimoniului sau prin inundarea controlata, fiind astfel întrunita ipoteza normei legale, respectiv art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 si a obligat pârâtul Ministerul Mediului si Padurilor sa întocmeasca proiectul de hotarâre de guvern, iar pârâtul Guvernul României sa adopte o hotarâre de guvern prin care sa aprobe despagubirea reclamantei cu suma de 499.298, 7 RON reprezentând daune cauzate de inundarea controlata a incintei îndiguite F.-V. din anul 2006.
Totodata, a obligat pârâtii la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 3.000 RON, în temeiul art. 274 C. proc. civ., fata de împrejurarea ca acestea au cazut în pretentii.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs, în termen, motivate si legal timbrate, autoritatile pârâte Ministerul Mediului si Padurilor si Guvernul României pentru nelegalitate si netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadreaza, în ambele recursuri, în dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se gresita aplicare a dispozitiilor Legii nr. 554/2004, a dispozitiilor O.U.G. nr. 3/2010 si a dispozitiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 atât în ceea ce priveste solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune cât si în ceea ce priveste fondul cauzei.
În ceea ce priveste solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, ambii recurenti critica, ca nelegala, solutia de respingere a acestei exceptii în raport de dispozitiilor art. 11 lit. a) sau c) din Legea nr. 554/2004. Se arata ca în mod gresit s-a apreciat ca fiind formulata în termen actiunea reclamantei-intimate, în conditiile în care termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a început sa curga de la data de 26 octombrie 2007 sau cel mai târziu la data de 6 martie 2008. Pe cale de consecinta, actiunea formulata la data de 18 decembrie 2008 era prescrisa, în raport de dispozitiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Al doilea aspect de nelegalitate, invocat prima data în recurs, de ambii recurenti, îl reprezinta exceptia lipsei de obiect a actiunii reclamantei-intimate, în conditiile în care dispozitiile legale în vigoare la data pronuntarii sentintei civile recurate nu mai prevedeau aprobarea prin hotarâre de guvern a despagubirilor aferente inundatiilor controlate.
Se arata ca în cauza, la data pronuntarii sentintei atacate erau aplicabile dispozitiile O.U.G. nr. 3/2010 privind modificarea si completarea Legii apelor, care a intrat în vigoare la data de 19 februarie 2010, norma care a modificat dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 si care în urma modificarii nu se mai prevedea atributia Guvernului de a aproba prin hotarâre de guvern despagubirile datorate proprietarilor afectati în urma inundarilor controlate. Aceasta deoarece dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 au fost modificate anterior solutionarii actiunii reclamantei în sensul înlaturarii acestei atributii a Guvernului privind plata despagubirilor.
Al treilea aspect de nelegalitate invocat de ambii recurenti, priveste gresita aplicare a dispozitiilor art. 76 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 în raport de probele administrate pe situatia de fapt respectiv acte si expertize tehnice de specialitate.
Se arata ca, pe de o parte, sentinta atacata este nelegala deoarece instanta de fond s-a substituit autoritatilor si a dispus obligarea Guvernul României la adoptarea hotarârii prin care sa aprobe despagubirea intimatei-reclamante cu suma de 499.298,7 RON si, pe de alta parte, sentinta este netemeinica deoarece suma pretinsa si stabilita prin sentinta atacata nu corespunde valorii daunelor suferite de reclamanta-intimata, fiind supraevaluata prin rapoartele de expertiza efectuate.
Se solicita admiterea recursurilor si casarea sentintei atacate în raport de dispozitiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., apreciindu-se ca fiind necesara readministrarea probei cu expertiza.
La dosar intimata-reclamanta a depus note scrise în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.
Analizând recursurile declarate, conform dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru urmatoarele considerente, comune ambelor recursuri, ca acestea sunt nefondate, în cauza nefiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinta atacata fiind data cu aplicarea corecta a legii atât în ceea ce priveste solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune cât si solutionarea fondului cauzei.
Primul aspect de nelegalitate privind gresita respingere a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, aceasta fiind apreciata ca tardiv formulata în raport de dispozitiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fata de data formularii actiunii – 18 decembrie 2008.
Acesta nu poate fi retinut de Curte, instanta de fond, în raport de calificarea corecta data actiunii - refuz nejustificat de solutionare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege asimilat conform dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 si de succesiunea sesizarilor reclamantei-intimate si de raspunsurile comunicate de autoritatile, respingând în mod corect exceptia invocata, în raport de ultima adresa de raspuns emisa de pârâtul-recurent Guvernul României din 10 iulie 2008.
Fapt de necontestat, care rezulta din actele depuse, reclamanta-intimata ca proprietara si persoana îndreptatita, în perioada 19 iunie 2006-16 iunie 2008 a formulat mai multe cereri catre autoritatile recurente în special catre recurentul-pârât Ministerul Mediului si Padurilor pentru acordarea, conform dispozitiilor Legii nr. 107/1996 a despagubirilor pentru pagubele suferite ca urmare a inundarii controlate a incintei F.-V.
Fiind aplicabile dispozitiile art. 76 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 prin care se reglementa o anumita procedura de propunere a despagubirilor de catre prefecti si aprobarea lor prin hotarâre de guvern, reclamanta-intimata a formulat succesiv adrese la autoritatile competente pentru solutionarea cererii având ca obiect acordarea de despagubiri, în masura în care autoritatea locala competenta respectiv Institutia Prefectului Ialomita a emis din 22 octombrie 2007 hotarârea prin care a fost aprobat raportul cu pagubele evaluate.
În mod corect s-a luat în considerare de catre instanta de fond, ca moment al începerii curgerii termenului de prescriptie pentru formularea actiunii a ultimei adrese de raspuns emisa de pârâtul-recurent, ca autoritate competenta, respectiv adresa din 10 iulie 2008. În raport de aceasta adresa actiunea reclamantei-intimate introdusa la data de 18 decembrie 2008 a fost formulata în termenul de prescriptie de 6 luni prevazuta de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În mod corect, pe situatia de fapt instanta de fond a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, neputându-se retine existenta unei pasivitati a reclamantei-intimate în efectuarea demersurilor având ca obiect obtinerea despagubirilor la care avea dreptul conform art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996.
Al doilea aspect de nelegalitate, privind lipsa de obiect a actiunii invocat, în recurs si analizat de Curte în raport de dispozitiile art. 3041 C. proc. civ., nu poate fi retinut. Dispozitiile O.U.G. nr. 3/2010, intrate în vigoare la 19 februarie 2010 nu sunt aplicabile în prezenta cauza în raport de principiul neretroactivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legii civile noi. Pentru situatia litigioasa ivita anterior modificarii dispozitiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 nu sunt aplicabile dispozitiile modificate prin O.U.G. nr. 3/2010, ci în raport de principiile mai sus enuntate sunt si ramân aplicabile dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul nasterii dreptului reclamantei-intimate prin care se reglementa procedura de aprobare a despagubirilor propuse de prefect prin hotarâre a Guvernului. Pe cale de consecinta, nu poate fi retinuta apararea din ambele recursuri în sensul ca actiunea ar fi lipsita de obiect pe motiv ca aparitia unui act normativ nou, care nu este aplicabil, a modificat procedura de acordare a despagubirilor.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a aplicat corect dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul nasterii dreptului reclamantei-intimate si a constatat existenta unui refuz nejustificate de solutionare a cererii de acordare a despagubirilor solicitate de reclamanta-intimata ca persoana îndreptatita în sensul dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Nu se poate retine faptul ca instanta de fond s-a substituit autoritatilor recurente si a pronuntat o solutie care excede dispozitiilor art. 8 alin. (1) si 18, 19 din Legea nr. 554/2004. Curtea apreciaza ca solutia de fond pronuntata prin sentinta atacata se încadreaza în dispozitiile art. 8 alin. (1) si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce priveste obiectul cât si solutia pe care o poate pronunta.
Cenzurând refuzul nejustificat al pârâtilor-recurenti de a solutiona cererea reclamantei-intimate, având ca obiect plata despagubirilor, instanta de fond, în raport de probele administrate- inclusiv probele cu expertiza tehnica efectuata pentru pagube produse reclamantei-intimate, a admis actiunea în raport de dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 si a obligat la aprobarea unei despagubiri în cuantumul rezultat din expertize. Curtea nu va retine sustinerea din recurs privind supraevaluarea daunelor, instanta de fond stabilind în mod corect suma reprezentând daune cauzate de inundarea controlata din anul 2006, în raport de concluziile rapoartelor de expertiza dosar fond.
Curtea apreciaza ca în raport de motivele invocate nu se impune refacerea rapoartelor de expertiza, nefiind îndeplinite conditiile de casare cu trimitere spre rejudecare.
Fata de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) si (2) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, mentinând ca legala si temeinica sentinta pronuntata de instanta de fond.
Decizia nr. 3745/2011, Sectia de Contencios Admin. a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa: scj.ro.
Asupra recursurilor de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin actiunea formulata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VIII a contencios administrativ si fiscal, la data de 16 decembrie 2008 si precizata în sedinta publica de la data de 24 martie 2010, reclamanta Asociatia Vânatorilor si Pescarilor Sportivi A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtii Guvernul României si Ministerul Mediului si Padurilor, obligarea pârâtului Ministerul Mediului si Padurilor sa întocmeasca proiectul de hotarâre de guvern, iar pârâtul Guvernul României sa adopte o hotarâre de guvern prin care sa aprobe despagubirea reclamantei cu suma de 499.298,7 RON reprezentând daune cauzate de inundarea controlata a incintei îndiguite F.-V. din anul 2006.
Prin sentinta nr. 1487 din 24 martie 2010 Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII a contencios administrativ si fiscal, a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâti si a admis actiunea reclamantei. A obligat pârâtul Ministerul Mediului si Padurilor sa întocmeasca proiectul de hotarâre de guvern iar pârâtul Guvernul României sa adopte o hotarâre de guvern prin care sa aprobe despagubirea reclamantei cu suma de 499.298,7 RON reprezentând daune cauzate de inundarea controlata a incintei îndiguite F.-V. din anul 2006.
A obligat pârâtii sa achite reclamantei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
Reclamanta este proprietara unui teren de 40.006 mp cu constructii în suprafata de 1.214 mp, imobil amplasat în incinta V. de pe raza comunei V., judetul Ialomita.
Prin Hotarârea nr. 2 din 16 aprilie 2006 a Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor - Comitetul Ministerial pentru situatii de urgenta a fost aprobata inundarea dirijata a incintei îndiguite F.-V., judetul Ialomita, în vederea limitarii efectelor inundatiilor în aval.
Potrivit dispozitiilor art. 75 din Legea nr. 107/1996 „ (1) Pentru a evita producerea unor dezastre în perioadele de ape mari sau de accidente la baraje, functionarea acumularilor nepermanente la parametrii pentru care au fost construite este obligatorie, iar Comitetul ministerial poate aproba inundarea dirijata a unor terenuri în prealabil stabilite prin planurile de aparare, precum si a incintelor îndiguite realizate lateral unui curs de apa.
(2) Detinatorii cu orice titlu ai terenurilor stabilite prin planurile bazinale de aparare, ca si ai celor situate în incinte îndiguite sunt obligati sa permita inundarea temporara, în mod dirijat, a acestora.
(3) Pentru prejudiciile suferite prin inundarea temporara a terenurilor, proprietarii acestora vor fi despagubiti din fondul de asigurare, în conditiile legii. Valorile despagubirilor se propun de catre prefecti si se aproba prin hotarâre a Guvernului”.
Instanta a retinut ca prin cererea înregistrata la Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor sub din 21 iunie 2006, reclamanta a adus la cunostinta ministerului modul în care a fost prejudiciata de aceasta inundare controlata, pagubele produse prin distrugerea constructiilor existente pe terenuri, solicitând sa îi fie comunicata modalitatea în care urmeaza a-i fi acordate despagubiri.
Prin raspunsul comunicat cu adresa din 28 iunie 2006, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor a adus la cunostinta reclamantei procedura care, potrivit art. 74 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, trebuie urmata în vederea obtinerii de despagubiri, în sensul efectuarii unei evaluari a pagubelor, care va fi supusa spre aprobare Prefectului judetului, apoi avizarii Comisiei centrale si aprobarii prin hotarâre de catre guvern.
Curtea a mai constatat ca o cerere identica a fost adresata de reclamanta Prefecturii judetului Ialomita din 21 iulie 2006 care prin raspunsul comunicat reclamantei prin adresa din 26 iulie 2006, a solicitat ca, pâna la data de 31 iulie 2006, sa trimita raportul de evaluare a pagubelor suferite urmare a inundarii controlate a incintei, pentru a fi înaintat Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor în vederea elaborarii unui proiect de H.G. pentru despagubirea detinatorilor.
Conformându-se acestei solicitari, reclamanta a înregistrat la Prefectura jud. Ialomita, din 31 iulie 2006, Raportul privind evaluarea bunurilor degradate urmare inundarii controlate a incintei F.-V., la cabana V. din judetul Ialomita, com. V. - cabana ce apartine Asociatiei Vânatorilor si pescarilor Sportivi A. - cu sediul în municipiul Bucuresti, efectuat de doi experti autorizati, ale carui concluzii stabilesc o valoarea a prejudiciului de 569.450 RON.
Prin adresa din 31 iulie 2006, Prefectura jud. Ialomita a transmis Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor situatia pagubelor produse ca urmare a inundarii controlate a incintei F. V., la pozitia din tabel figurând reclamanta, cu suma de 569.450 RON, fiind trimis anexat si raportul de evaluare susmentionat.
De asemenea, prin cererea înregistrata din 02 octombrie 2007, cu revenire prin cererea din 05 februarie 2008, reclamanta a solicitat expres Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile plata despagubirilor în suma de 569.450 RON, potrivit raportului de evaluare, subliniind faptul ca a depus toate documentele necesare pentru a fi propus un proiect de H.G. pentru acordarea despagubirilor, raportul de evaluare, întocmit de doi experti judiciari, unul dintre acestia si atestat ANEVAR, fiind foarte explicit în sensul ca în despagubirile stabilite „intra reparatiile necesare pentru constructii în suprafata de 796 mp, cât si valoarea dotarilor existente si degradate la data producerii inundarii controlate".
Întrucât Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile nu a dat curs solicitarii sale timp de doi ani, reclamanta s-a adresat direct Guvernului României printr-o „notificare" înregistrata din 16 iunie 2008, solicitând ca, în conformitate cu dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, sa procedeze la emiterea unei hotarâri de guvern prin care sa aprobe suplimentarea bugetului Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile din Fondul de rezerva aflat la dispozitia Guvernului prevazut în bugetul de stat pentru anul 2008 cu suma de 569.450 RON".
Raspunsul comunicat de Guvern a consemnat ca M.M.D.D. a apreciat ca „valoarea prejudiciilor rezultate în urma evaluarii este supraevaluata", urmând ca ministerul sa faca propria evaluare, ce va fi înaintata guvernului pentru aprobarea fondurilor necesare despagubirii reclamantei.
1. Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâtul Guvernul României ca exceptie a tardivitatii, recalificata de instanta fata de raportarea guvernului în sustinerea exceptiei la termenul de 6 luni de la expirarea termenului legal de solutionare a cererii, Curtea a apreciat ca este neîntemeiata în raport cu dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, potrivit carora actiunea se introduce în termen de 6 luni de la data „comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii", si fata de faptul ca refuzul Guvernului României, contestat în prezenta cauza, reprezinta raspunsul la notificarea reclamantei înregistrata la Guvern la data de 16 iunie 2008.
Prin urmare, formularea actiunii la data de 18 decembrie 2008, apare ca fiind facuta în cadrul termenului de prescriptie.
2. Pe fondul cauzei Curtea a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 75 alin. (3) din Legea apelor nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul nasterii dreptului reclamantei, „Pentru prejudiciile suferite prin inundarea temporara a terenurilor, proprietarii acestora vor fi despagubiti din fondul de asigurare, în conditiile legii.
Valorile despagubirilor se propun de catre prefecti si se aproba prin hotarâre a Guvernului".
Întrucât, în divergenta se afla evaluarea pagubelor cauzate reclamantei prin inundarea controlata, instanta a dispus efectuarea în cauza a doua expertize tehnice de specialitate, una de evaluare bunuri mobile, efectuata de expert Dragolici Victor si una tehnica imobiliara, efectuata de expert Stancioiu Ioan.
Prima instanta a constatat ca potrivit concluziilor expertizei tehnice de evaluare a pagubelor aduse bunurilor mobile ale reclamantei, degradate sau distruse urmare a inundarii controlate, valoarea acestor pagube se ridica la suma de 23.918,7 RON.
De asemenea, potrivit concluziilor expertizei tehnice de evaluare a pagubelor aduse bunurilor imobile ale reclamantei, degradate sau distruse urmare a inundarii controlate, valoarea acestor pagube se ridica la suma de 475.380 RON .
Ca atare instanta a apreciat ca reclamanta a facut dovada prejudiciului cauzat patrimoniului sau prin inundarea controlata, fiind astfel întrunita ipoteza normei legale, respectiv art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 si a obligat pârâtul Ministerul Mediului si Padurilor sa întocmeasca proiectul de hotarâre de guvern, iar pârâtul Guvernul României sa adopte o hotarâre de guvern prin care sa aprobe despagubirea reclamantei cu suma de 499.298, 7 RON reprezentând daune cauzate de inundarea controlata a incintei îndiguite F.-V. din anul 2006.
Totodata, a obligat pârâtii la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 3.000 RON, în temeiul art. 274 C. proc. civ., fata de împrejurarea ca acestea au cazut în pretentii.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs, în termen, motivate si legal timbrate, autoritatile pârâte Ministerul Mediului si Padurilor si Guvernul României pentru nelegalitate si netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadreaza, în ambele recursuri, în dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se gresita aplicare a dispozitiilor Legii nr. 554/2004, a dispozitiilor O.U.G. nr. 3/2010 si a dispozitiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 atât în ceea ce priveste solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune cât si în ceea ce priveste fondul cauzei.
În ceea ce priveste solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, ambii recurenti critica, ca nelegala, solutia de respingere a acestei exceptii în raport de dispozitiilor art. 11 lit. a) sau c) din Legea nr. 554/2004. Se arata ca în mod gresit s-a apreciat ca fiind formulata în termen actiunea reclamantei-intimate, în conditiile în care termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a început sa curga de la data de 26 octombrie 2007 sau cel mai târziu la data de 6 martie 2008. Pe cale de consecinta, actiunea formulata la data de 18 decembrie 2008 era prescrisa, în raport de dispozitiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Al doilea aspect de nelegalitate, invocat prima data în recurs, de ambii recurenti, îl reprezinta exceptia lipsei de obiect a actiunii reclamantei-intimate, în conditiile în care dispozitiile legale în vigoare la data pronuntarii sentintei civile recurate nu mai prevedeau aprobarea prin hotarâre de guvern a despagubirilor aferente inundatiilor controlate.
Se arata ca în cauza, la data pronuntarii sentintei atacate erau aplicabile dispozitiile O.U.G. nr. 3/2010 privind modificarea si completarea Legii apelor, care a intrat în vigoare la data de 19 februarie 2010, norma care a modificat dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 si care în urma modificarii nu se mai prevedea atributia Guvernului de a aproba prin hotarâre de guvern despagubirile datorate proprietarilor afectati în urma inundarilor controlate. Aceasta deoarece dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 au fost modificate anterior solutionarii actiunii reclamantei în sensul înlaturarii acestei atributii a Guvernului privind plata despagubirilor.
Al treilea aspect de nelegalitate invocat de ambii recurenti, priveste gresita aplicare a dispozitiilor art. 76 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 în raport de probele administrate pe situatia de fapt respectiv acte si expertize tehnice de specialitate.
Se arata ca, pe de o parte, sentinta atacata este nelegala deoarece instanta de fond s-a substituit autoritatilor si a dispus obligarea Guvernul României la adoptarea hotarârii prin care sa aprobe despagubirea intimatei-reclamante cu suma de 499.298,7 RON si, pe de alta parte, sentinta este netemeinica deoarece suma pretinsa si stabilita prin sentinta atacata nu corespunde valorii daunelor suferite de reclamanta-intimata, fiind supraevaluata prin rapoartele de expertiza efectuate.
Se solicita admiterea recursurilor si casarea sentintei atacate în raport de dispozitiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., apreciindu-se ca fiind necesara readministrarea probei cu expertiza.
La dosar intimata-reclamanta a depus note scrise în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.
Analizând recursurile declarate, conform dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru urmatoarele considerente, comune ambelor recursuri, ca acestea sunt nefondate, în cauza nefiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinta atacata fiind data cu aplicarea corecta a legii atât în ceea ce priveste solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune cât si solutionarea fondului cauzei.
Primul aspect de nelegalitate privind gresita respingere a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, aceasta fiind apreciata ca tardiv formulata în raport de dispozitiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fata de data formularii actiunii – 18 decembrie 2008.
Acesta nu poate fi retinut de Curte, instanta de fond, în raport de calificarea corecta data actiunii - refuz nejustificat de solutionare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege asimilat conform dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 si de succesiunea sesizarilor reclamantei-intimate si de raspunsurile comunicate de autoritatile, respingând în mod corect exceptia invocata, în raport de ultima adresa de raspuns emisa de pârâtul-recurent Guvernul României din 10 iulie 2008.
Fapt de necontestat, care rezulta din actele depuse, reclamanta-intimata ca proprietara si persoana îndreptatita, în perioada 19 iunie 2006-16 iunie 2008 a formulat mai multe cereri catre autoritatile recurente în special catre recurentul-pârât Ministerul Mediului si Padurilor pentru acordarea, conform dispozitiilor Legii nr. 107/1996 a despagubirilor pentru pagubele suferite ca urmare a inundarii controlate a incintei F.-V.
Fiind aplicabile dispozitiile art. 76 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 prin care se reglementa o anumita procedura de propunere a despagubirilor de catre prefecti si aprobarea lor prin hotarâre de guvern, reclamanta-intimata a formulat succesiv adrese la autoritatile competente pentru solutionarea cererii având ca obiect acordarea de despagubiri, în masura în care autoritatea locala competenta respectiv Institutia Prefectului Ialomita a emis din 22 octombrie 2007 hotarârea prin care a fost aprobat raportul cu pagubele evaluate.
În mod corect s-a luat în considerare de catre instanta de fond, ca moment al începerii curgerii termenului de prescriptie pentru formularea actiunii a ultimei adrese de raspuns emisa de pârâtul-recurent, ca autoritate competenta, respectiv adresa din 10 iulie 2008. În raport de aceasta adresa actiunea reclamantei-intimate introdusa la data de 18 decembrie 2008 a fost formulata în termenul de prescriptie de 6 luni prevazuta de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În mod corect, pe situatia de fapt instanta de fond a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, neputându-se retine existenta unei pasivitati a reclamantei-intimate în efectuarea demersurilor având ca obiect obtinerea despagubirilor la care avea dreptul conform art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996.
Al doilea aspect de nelegalitate, privind lipsa de obiect a actiunii invocat, în recurs si analizat de Curte în raport de dispozitiile art. 3041 C. proc. civ., nu poate fi retinut. Dispozitiile O.U.G. nr. 3/2010, intrate în vigoare la 19 februarie 2010 nu sunt aplicabile în prezenta cauza în raport de principiul neretroactivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legii civile noi. Pentru situatia litigioasa ivita anterior modificarii dispozitiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 nu sunt aplicabile dispozitiile modificate prin O.U.G. nr. 3/2010, ci în raport de principiile mai sus enuntate sunt si ramân aplicabile dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul nasterii dreptului reclamantei-intimate prin care se reglementa procedura de aprobare a despagubirilor propuse de prefect prin hotarâre a Guvernului. Pe cale de consecinta, nu poate fi retinuta apararea din ambele recursuri în sensul ca actiunea ar fi lipsita de obiect pe motiv ca aparitia unui act normativ nou, care nu este aplicabil, a modificat procedura de acordare a despagubirilor.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a aplicat corect dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, în forma în vigoare la momentul nasterii dreptului reclamantei-intimate si a constatat existenta unui refuz nejustificate de solutionare a cererii de acordare a despagubirilor solicitate de reclamanta-intimata ca persoana îndreptatita în sensul dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Nu se poate retine faptul ca instanta de fond s-a substituit autoritatilor recurente si a pronuntat o solutie care excede dispozitiilor art. 8 alin. (1) si 18, 19 din Legea nr. 554/2004. Curtea apreciaza ca solutia de fond pronuntata prin sentinta atacata se încadreaza în dispozitiile art. 8 alin. (1) si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce priveste obiectul cât si solutia pe care o poate pronunta.
Cenzurând refuzul nejustificat al pârâtilor-recurenti de a solutiona cererea reclamantei-intimate, având ca obiect plata despagubirilor, instanta de fond, în raport de probele administrate- inclusiv probele cu expertiza tehnica efectuata pentru pagube produse reclamantei-intimate, a admis actiunea în raport de dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 si a obligat la aprobarea unei despagubiri în cuantumul rezultat din expertize. Curtea nu va retine sustinerea din recurs privind supraevaluarea daunelor, instanta de fond stabilind în mod corect suma reprezentând daune cauzate de inundarea controlata din anul 2006, în raport de concluziile rapoartelor de expertiza dosar fond.
Curtea apreciaza ca în raport de motivele invocate nu se impune refacerea rapoartelor de expertiza, nefiind îndeplinite conditiile de casare cu trimitere spre rejudecare.
Fata de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) si (2) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, mentinând ca legala si temeinica sentinta pronuntata de instanta de fond.
Decizia nr. 3745/2011, Sectia de Contencios Admin. a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa: scj.ro.
Comentarii
Trimiteți un comentariu