Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, individualizarea pedepsei, suspendare sub supraveghere, întâmplare obișnuita de viată, conduita anteriora , art. 183 C. pen. art. 52 din C. pen.

    Înalta Curte constata ca motivarea solutiei adoptate de catre instanta de apel apare ca fiind corecta în termeni teoretici, dar argumentele prezentate nu se pliaza pe situatia de fapt a cauzei, constituindu-se într-o abordare exclusiv doctrinara a modului de individualizare a pedepsei, fara sa fie aplicata si aplicabila cazului în speta.

    În concret, situatia de fapt se rezuma la împrejurarea în care cei doi barbati, prieteni vechi, beau împreuna si ajung în stare de ebrietate, moment în care sotia unuia dintre ei apare în local si îi loveste pe amândoi cu coada unei maturi. Cel care nu este sotul, are reactia spontana de a riposta, insultând-o pe agresoare. Sotul batut în public, cu un ultim gest de cavalerism manifestat pe fondul betiei, îsi loveste prietenul, aparând demnitatea sotiei. Prietenul cade si moare.

    Inculpatului nu i se poate retine - ca elemente de agravare a pedepsei - un anume modus operandi sau conditii concrete deosebite de savârsire a faptei.

    Dimpotriva, cele petrecute reprezinta doar o întâmplare obisnuita de viata, încheiata în mod tragic, în care modul de desfasurare a faptelor i-a surprins pe cei implicati, astfel încât reactiile lor - alterate de consumul de bauturi alcoolice si de prezenta femeii care i-a umilit în public - au fost disproportionate, depasind firescul, normalul finalului unui astfel de incident.

    Executarea pedepsei în regim de detentie nu este de natura sa îi formeze unui astfel de condamnat o atitudine corecta fata de munca, fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, întrucât deja a probat o astfel de conduita.

    Dimpotriva, excluderea din societate pe timp de 3 ani a inculpatului G.G. care are doi copii în întretinere (unul student, celalalt minor) ar conduce la nerealizarea scopului pedepsei, fiindca o astfel de masura ar avea numai un exagerat caracter coercitiv, ignorându-l pe cel preventiv-educativ. Reeducarea inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încalcate fiind pe deplin posibila prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei, Înalta Curte constata ca modul de individualizare stabilit de instanta de fond este legal si temeinic si urmeaza a-l mentine.

    

     Asupra recursului de fata,

    În baza lucrarilor din dosarul cauzei, constata urmatoarele:

    Prin Sentinta penala nr. 117 din 4 martie 2009 a Tribunalului Dolj, inculpatul G.G. (fiul lui I. si M., nascut în com. V., jud. Bihor, domiciliat în Craiova, C.B., jud. Dolj) a fost condamnat pentru savârsirea infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) si art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

    În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., iar în baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe o durata de 5 ani, stabilit în conditiile art. 86² C. pen.

    În baza art., 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatului i s-au stabilit urmatoarele obligatii:

    - sa se prezinte la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protectie a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor;

    - sa anunte în prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare ce depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;

    - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

    - sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

    S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 86⁴ C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii.

    În baza art. 14 C. proc. pen. si art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a admis în parte actiunea civila formulata de partile civile D.L. si D.A. si a fost obligat inculpatul la câte 3.000 RON catre fiecare dintre partile civile D.L.L. si D.A., reprezentând despagubiri civile si la câte 2.000 RON, catre fiecare dintre partile civile reprezentând daune morale.

    S-a admis actiunea civila formulata de partea civila S.C.U. Craiova si obliga inculpatul la plata sumei de 1.362,47 RON despagubiri civile catre aceasta parte civila, reactualizata pâna la data platii respective a debitului.

    În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.200 RON cheltuieli judiciare statului, din care, 700 RON reprezentând cheltuieli la urmarirea penala.

    Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca în ziua de 11 iulie 2007, aflându-se într-un bar, inculpatul a consumat bauturi alcoolice împreuna cu prietenul sau D.S., ambii devenind în stare de ebrietate.

    În jurul orei 17.00 - 18,00, în local a venit sotia inculpatului care i-a lovit pe amândoi cu batul unui mop. Victima D.S. a insultat-o, împrejurare în care inculpatul a lovit-o cu pumnul în fata. Victima a cazut pe spate si s-a lovit cu capul de betonul pardoselei, intrând în coma.

    În ziua de 15 iulie 2007, victima D.S., în vârsta de 59 de ani, a decedat în spital.

    Din raportul de constatare medico-legala din 25 oct. 2007 întocmit de I.M.L. Craiova rezulta ca moartea victimei a fost violenta; ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii urmare a hemoragiei si dilacerarii meningo-cerebrale consecinta unui TCC cu fractura de bolta craniana.

    Leziunile s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure (lovire urmata de cadere pe o suprafata dura neregulata). Între leziuni si deces exista o legatura de cauzalitate directa neconditionata.

    Situatia de fapt si vinovatia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauza: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planse fotografice, acte medico-legale, declaratiile martorilor B.S.D., M.M.F., M.I., G.S., declaratiile inculpatului care a recunoscut savârsirea faptei retinute în sarcina sa.

    Împotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Dolj si inculpatul G.G.

    Parchetul a criticat hotarârea instantei de fond sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei.

    S-a sustinut ca în mod gresit nu s-a dispus deducerea perioadei de arest preventiv a inculpatului de la 25 iulie 2007 la 30 iulie 2007, încalcându-se astfel disp. art. 887 C. pen. si 350 C. proc. pen.

    S-a criticat si modul de individualizare a pedepsei, dispozitiile art. 74 si 76 precum si art. 86¹ C. pen. fiind retinute în mod neoportun, cu consecinta stabilirii unei pedepse prea blânde în raport cu gravitatea faptei comise.

    Inculpatul a criticat gresita individualizare a pedepsei, apreciind-o ca fiind prea aspra, precum si cuantumul despagubirilor civile prea mare la care a fost obligat, ca si cel al daunelor morale care nu se justifica a fi acordate.

    Prin Decizia penala nr. 123 din 28 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Dolj si a desfiintat sentinta atacata în ce priveste latura penala.

    Au fost înlaturate dispozitiile art. 86¹ si urm. C. pen. si s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 71, 64 C. pen.

    Din durata pedepsei aplicate s-a dedus perioada arestarii preventive de la 25 iulie 2007 la 30 iulie 2007.

    Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei atacate.

    Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

    Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare catre partile civile D.L.L. si D.A., reprezentând onorariul avocatului si la plata sumei de 230 RON cheltuieli judiciare catre stat din care 200 RON reprezinta onorariul aparatorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

    În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.G., solicitând mentinerea hotarârii primei instante.

    S-a aratat ca în cauza este justificata aplicarea atât a circumstantelor atenuante, cât si a dispozitiilor art. 86¹ C. pen., având în vedere caracterizarea inculpatului si împrejurarea ca acesta a încercat sa despagubeasca partile civile cu tot ce s-a dispus prin hotarâre judecatoreasca.

    Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozitiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

    Examinând recursul, Înalta Curte de Casatie si Justitie constata ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:

    Din analiza materialului probator administrat în cauza, Înalta Curte constata ca instantele au stabilit în mod corect situatia de fapt si vinovatia inculpatului, dând o încadrare juridica legala si temeinica infractiunii comise de acesta.

    Instanta de apel a pronuntat o hotarâre netemeinica în ceea ce priveste individualizarea pedepselor principale si accesorii aplicate inculpatului.

    Astfel, Curtea de Apel Craiova a apreciat ca inadecvata modalitatea de executare a pedepsei stabilita de instanta de fond, în raport de gravitatea faptei, modus operandi si conditiile concrete în care a fost savârsita aceasta.

    Au mai fost invocate dispozitiile art. 52 din C. pen., aratându-se ca prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala.

    În raport de cele aratate mai sus si de criteriile generale de individualizare, Curtea de Apel a aratat ca este evident ca finalitatea dispozitiilor art. 52 din C. pen. nu poate fi realizata decât prin executarea pedepsei de catre inculpat în regim de detentie.

    Înalta Curte constata ca motivarea solutiei adoptate de catre instanta de apel apare ca fiind corecta în termeni teoretici, dar argumentele prezentate nu se pliaza pe situatia de fapt a cauzei, constituindu-se într-o abordare exclusiv doctrinara a modului de individualizare a pedepsei, fara sa fie aplicata si aplicabila cazului în speta.

    În concret, situatia de fapt se rezuma la împrejurarea în care cei doi barbati, prieteni vechi, beau împreuna si ajung în stare de ebrietate, moment în care sotia unuia dintre ei apare în local si îi loveste pe amândoi cu coada unei maturi. Cel care nu este sotul, are reactia spontana de a riposta, insultând-o pe agresoare. Sotul batut în public, cu un ultim gest de cavalerism manifestat pe fondul betiei, îsi loveste prietenul, aparând demnitatea sotiei. Prietenul cade si moare.

    Inculpatului nu i se poate retine - ca elemente de agravare a pedepsei - un anume modus operandi sau conditii concrete deosebite de savârsire a faptei.

    Dimpotriva, cele petrecute reprezinta doar o întâmplare obisnuita de viata, încheiata în mod tragic, în care modul de desfasurare a faptelor i-a surprins pe cei implicati, astfel încât reactiile lor - alterate de consumul de bauturi alcoolice si de prezenta femeii care i-a umilit în public - au fost disproportionate, depasind firescul, normalul finalului unui astfel de incident.

    Inculpatul regreta fapta comisa, conduita sa procesuala si post-procesuala dovedind acest lucru.

    În societate, inculpatul este perceput ca o persoana serioasa, tata a doi copii, fost cadru militar pensionat.

    Executarea pedepsei în regim de detentie nu este de natura sa îi formeze unui astfel de condamnat o atitudine corecta fata de munca, fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, întrucât deja a probat o astfel de conduita.

    Dimpotriva, excluderea din societate pe timp de 3 ani a inculpatului G.G. care are doi copii în întretinere (unul student, celalalt minor) ar conduce la nerealizarea scopului pedepsei, fiindca o astfel de masura ar avea numai un exagerat caracter coercitiv, ignorându-l pe cel preventiv-educativ. Reeducarea inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încalcate fiind pe deplin posibila prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei, Înalta Curte constata ca modul de individualizare stabilit de instanta de fond este legal si temeinic si urmeaza a-l mentine.

    Tot astfel, continutul pedepsei accesorii a fost corect stabilit de prima instanta, neexistând temeiuri de interzicere a tuturor drepturilor prevazute de art. 64 C. pen.

    Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat si, casând hotarârea atacata, va mentine sentinta instantei de fond.

    

Decizie nr. 3928/2009, a Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa: scj.ro.