Uzucapiune, calitate procesuala a municipiului Bucuresti, a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice,.Legea nr. 455/2006, art. 492 C. civ.
Ambii pârâti au calitate procesuala
în cauza, fata de prevederile art. unic al Legii nr. 455/2006, pe care s-a întemeiat actiunea.Atât
municipiul Bucuresti, cât si Statul Român - reprezentat de Ministerul
Finantelor Publice, în lipsa de dispozitie contrara - pot fi considerate
autoritati interesate în legatura cu terenul în litigiu, de vreme ce fiecare ar
putea invoca drepturi proprii cu privire la acesta, în conditiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
Pentru aceleasi considerente, ambii
pârâti au legitimare procesuala în capatul de cerere privind constatarea
dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra constructiilor.
Obligat într-un asemenea raport juridic este cel care ar putea pretinde vreun
drept asupra constructiilor. Or, de vreme ce art. 492 C. civ. prevede ca orice constructie, plantatie sau lucru
facut în pamânt sau asupra pamântului sunt prezumate a fi facute de catre
proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pâna ce se
dovedeste contrariul, înseamna ca cel care are calitate procesuala în capatul
de cerere privind uzucapiunea asupra terenului poate pretinde un drept si
asupra constructiilor edificate pe teren.
Deliberând, în conditiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fata, a retinut
urmatoarele:
1. Hotarârea instantei de apel
Prin decizia civila nr. 396A din 07
noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze
cu minori si de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de
apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice prin Directia
Generala a Finantelor Publice Bucuresti împotriva sentintei civile nr. 1570 din
20 octombrie 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila.
Pentru a decide astfel, instanta de
apel a aratat ca apelantul nu a invocat în fata instantei de fond exceptia
lipsei calitatii procesuale pasive în prezentul litigiu, ci a fost invocata
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive de catre pârâtul Municipiul
Bucuresti, astfel ca nu se poate pune problema gresitei respingeri a exceptiei
lipsei calitatii procesuale pasive a apelantului de catre instanta de fond.
În ceea ce priveste critica
referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Român prin
Ministerul Finantelor Publice, Curtea a apreciat ca este neîntemeiata întrucât
potrivit dispozitiilor alin. (2) al art. unic al Legii nr. 455/2006 actiunile si cererile pentru constatarea
dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate, formulate de cultele
religioase recunoscute în România se solutioneaza, potrivit legii, în
contradictoriu cu autoritatile si alte persoane interesate.
Prin urmare, atât Statul Român prin
Ministerul Finantelor Publice cât si Municipiul Bucuresti, în calitatea lor de
autoritati/persoane interesate în solutionarea acestei cauze, raportat la
posibilitatea de a invoca drepturi cu privire la constructiile si terenurile în
litigiu, au calitate procesuala pasiva în speta.
În ceea ce priveste invocarea lipsei
de calitate procesuala pasiva, prin raportare la cererea de constatare a
dobândirii dreptului de proprietate asupra constructiilor prin accesiune, nici aceasta
nu poate fi primita întrucât potrivit art. 492 C. civ., orice constructie se prezuma a fi facuta de catre proprietarul
terenului, astfel ca au calitate procesuala pasiva aceleasi autoritati.
Sustinerile Statului Român privind
apartenenta bunului la domeniul public al statului, sens în care nu ar putea fi
uzucapat nu au fost primite întrucât înscrisurile existente la dosarul cauzei
nu confirma o atare situatie juridica (adresa emisa de Primaria Municipiului
Bucuresti - în 02 septembrie 2010, istoricul de rol fiscal).
Nu a fost primita nici sustinerea
potrivit careia, anterior anului 1989, bunurile apartinând Statului sau
unitatilor administrativ-teritoriale nu puteau fi uzucapate întrucât o asemenea
chestiune a fost rezolvata de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia
în interesul legii nr. 4/2006, prin care s-a stabilit ca, în perioada
ulterioara adoptarii Legii nr. 58/1974 si nr. 59/1974 terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns
caile de transmitere si dobândire a lor, fara a se înlatura caracterul privat
al formei de proprietate, astfel ca nu a avut loc o întrerupere a cursului
prescriptiei, în sensul prevazut de art. 1864pct. 2 C. civ. care sa poata fi invocata ca piedica la dobândirea dreptului de
proprietate prin uzucapiune.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Statul Român prin Ministerul
Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti a
declarat recurs prin care a formulat urmatoarele critici:
Statul Român prin Ministerul
Finantelor Publice nu are calitate procesuala pasiva în cauza. În mod gresit a
fost admisa actiunea în contradictoriu cu acest pârât în conditiile în care la
dosarul cauzei nu s-au depus suficiente probe din care sa reiasa în mod
indubitabil faptul ca terenul în litigiu face parte din domeniul privat al Statului
Român prin Ministerul Finantelor Publice.
Uzucapiunea este o sanctiune ce
opereaza împotriva proprietarului nediligent.
Din probe nu s-a dovedit apartenenta
terenului la domeniul privat al statului, astfel încât prin efectul Legii nr. 18/1991, se regaseste în patrimoniul si administrarea
municipiului Bucuresti.
Statul Român prin Ministerul
Finantelor Publice nu are calitate procesuala pasiva în ce priveste dobândirea
dreptului de proprietate prin accesiune asupra constructiei edificate pe teren,
fata de dispozitiile Legii nr. 50/1991. O astfel de cerere trebuie îndreptata împotriva
unitatii administrativ-teritoriale pe raza careia se afla constructia.
În subsidiar, în masura în care se
va considera ca Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice are calitate
procesuala pasiva, hotarârea este nelegala pentru ca nu sunt aplicabile
dispozitiile art. 1890 C. civ. fata de faptul ca nu sunt incidente dispozitiile art. 1847 C. civ.
Anterior consacrarii legale a
proprietatii private a statului prin art. 6 din Legea nr. 18/1991, art. 81 din Legea nr. 69/1991 si art. 4 din Legea nr. 213/1998 bunurile apartinând statului si unitatilor
administrativ-teritoriale nu puteau fi dobândite prin uzucapiune.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat si va fi
respins pentru urmatoarele considerente:
Ambii pârâti au calitate procesuala
în cauza, fata de prevederile art. unic al Legii nr. 455/2006, pe care s-a întemeiat actiunea.
Astfel, potrivit acestei legi,
actiunile si cererile în justitie formulate de cultele religioase recunoscute
din România pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de
proprietate se solutioneaza în contradictoriu cu autoritatile si alte persoane
interesate.
Atât municipiul Bucuresti, cât si
Statul Român - reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, în lipsa de
dispozitie contrara - pot fi considerate autoritati interesate în legatura cu
terenul în litigiu, de vreme ce fiecare ar putea invoca drepturi proprii cu
privire la acesta, în conditiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
Pentru aceleasi considerente, ambii
pârâti au legitimare procesuala în capatul de cerere privind constatarea
dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra constructiilor.
Obligat într-un asemenea raport juridic este cel care ar putea pretinde vreun
drept asupra constructiilor. Or, de vreme ce art. 492 C. civ. prevede ca orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt
sau asupra pamântului sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui
pamânt cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pâna ce se dovedeste contrariul,
înseamna ca cel care are calitate procesuala în capatul de cerere privind
uzucapiunea asupra terenului poate pretinde un drept si asupra constructiilor
edificate pe teren.
Nu sunt întemeiate nici criticile
referitoare precaritatea posesiei exercitate de catre Parohia Ortodoxa Militari
asupra terenului. Ambele instante de fond au facut interpretarea corecta a
dispozitiilor art. 1854C. civ. care arata ca posesorul este presupus ca
poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a început a
poseda pentru altul.
Asadar, revenea pârâtilor sa probeze
ca reclamanta nu a avut o posesie utila, lucru pe care nu l-au facut. Pe de
alta parte, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2006 data de Înalta Curte de
Casatie si Justitie, sectii unite asupra recursului în interesul legii s-a
stabilit, cu valoare de principiu, ca în cazul posesiilor începute înainte de
legi adoptate în perioada regimului comunist prescriptia achizitiva asupra
terenurilor nu a fost întrerupta prin intrarea în vigoare a acestor legi.
Terenurile nu au fost scoase din
circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinatia legala,
ci doar au fost restrânse modalitatile de transmitere si dobândire a acestora,
astfel ca nu se poate considera întrerupta prescriptia pentru perioada în care
acele legi au fost în vigoare.
Având în vedere cele mai sus
aratate, criticile formulate nu întrunesc cerintele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu
consecinta ramânerii irevocabile a hotarârii atacate.
Decizia
nr. 3027/2013a Secției Civile a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa:
scj.ro.
Comentarii
Trimiteți un comentariu