Tentativa de Omor, intenție indirecta, art.19 C.pen.

De la -
Încadrarea juridica retinuta de instante este si ea corecta, lovirea cu un par în zona capului, chiar daca inculpatul nu a urmarit uciderea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acesteia, numai interventia medicala de specialitate facând ca acest lucru sa nu se produca, constituie tentativa de omor savârsita cu intentie indirecta.

 Recursurile sunt nefondate.
    Din analiza actelor si lucrarilor aflate la dosarul cauzei Înalta Curte retine ca este stabilit (de altfel însusi inculpatul nu neaga lovirea victimei) ca între inculpat si partea vatamata a avut loc în ziua de 15 februarie 2008 un incident. În raport de probele administrate individualizarea juridica facuta de prima instanta este gresita iar instanta de apel chiar daca nu a facut o descriere mai ampla a situatiei de fapt referindu-se sumar la relatiile conflictuale dintre inculpat si familia partii vatamate, reducerea pedepsei este justificata.
    Din continutul rechizitoriului nu rezulta ca incidentul dintre parti s-a datorat faptului ca partea vatamata a trecut prin terenul inculpatului si i-a calcat iarba iar la reprosul inculpatului cei doi s-au certat si lovit.
    În actul de acuzare se motiveaza doar ca apararile inculpatului si cererea acestuia de a se efectua o cercetare a locului unde s-a savârsit fapta nu pot fi primite deoarece din declaratiile martorilor oculari si cercetarea efectuata la fata locului rezulta ca victima a fost lovita într-un loc care nu se afla pe terenul inculpatului.
    Prima instanta dupa ce a audiat doar o parte din martori, majoritatea din familia partii vatamate, ajunge la concluzia "rezulta ca fara niciun motiv inculpatul a lovit-o pe partea vatamata în cap cu un par ...".
    Din lecturarea declaratiei martorei M.A. (matusa partii vatamate) audiata si în cursul cercetarii judecatoresti rezulta ca în timp ce partea vatamata se deplasa printr-un teren cu iarba, si nu pe poteca, a aparut inculpatul cu un par în mâna si a lovit cu acel par.
    Martora R.M. audiata la 26 iunie 2008 de procuror a aratat ca în cursul lunii februarie 2008 în timp ce se afla în curtea locuintei a auzit galagie si pe terenul din capatul viei inculpatul V. a observat cum acesta se certa cu baiatul lui M.I., caruia îi reprosa ca i-a calcat iarba, martora a mentionat ca în acel loc pasteau vitele inculpatului.
    Rezulta ca din cele doua declaratii contrar celor retinute de prima instanta ca incidentul a avut la baza trecerea partii vatamate printr-un teren cu iarba, inculpatul reprosându-i acest lucru dupa care l-a lovit.
    Fara îndoiala ca datele personale ale inculpatului condamnat în urma cu 27 ani pentru infractiunea de omor demonstreaza ca inculpatul este impulsiv, lucru ce rezulta si din Raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. A1/6045/2008 întocmit de Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici. Potrivit concluziilor raportului - V.N. prezinta diagnosticul "tulburare de personalitate de tip impulsiv" - raspunde penal pentru fapta savârsita.
    În acelasi timp, tinând seama de lipsa unor martori oculari care sa fi perceput conflictul direct pe toata durata lui si nu secvential nu poate fi primita nici apararea inculpatului ca a lovit fiind provocat de victima care atunci când i-a reprosat ca îi calca iarba l-a înjurat si a trecut la amenintari.
    Încadrarea juridica retinuta de instante este si ea corecta, lovirea cu un par în zona capului, chiar daca inculpatul nu a urmarit uciderea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acesteia, numai interventia medicala de specialitate facând ca acest lucru sa nu se produca, constituie tentativa de omor savârsita cu intentie indirecta.

 Extras din Decizia nr. 3441/2009 a Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa.scj.ro.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »