Actiune in granituire, calitate procesuala a vecinilor, dobandirea dreptului de proprietate ope legis, art. 23 din Lg nr.18/1991, art.584 C.civ.

De la -
   Actiunea în granituire prev.de art. 584 C.civ. reprezinta actiunea prin care un proprietar îi solicita vecinului sau la granituirea proprietatii lipite de a sa. 
    În speta, cei doi pârâti nu au depus la dosar niciun act de proprietate, instanta neputând prin urmare verifica sustinerile lor privind cine este adevaratul proprietar. 
    La rândul sau, reclamantul i-a indicat pe cei doi pârâti ca fiind detinatorii terenurilor vecine lui. 
    Având în vedere ca pentru terenurile în litigiu dreptul de proprietate se stabileste ope legis, în temeiul art.23 din  Lg  nr.18/1991, iar martorii audiati în cauza au confirmat ca pârâtii sunt vecinii reclamantului, instanta va respinge ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtii Rosu Constantin si M G

    
    Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.04.2010, reclamantul I C a chemat în judecata pe pârâtii M, N I, R C si M G, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se granituiasca terenul proprietatea sa, situat în satul D Bradului. 
    În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este proprietarul terenului de 5000 m.p., însa vecinii sai refuza sa-si delimiteze proprietatile astfel cum reiese din planul cadastral din anul 1962. 
    În dovedirea actiunii, neîntemeiate în drept, reclamantul a atasat cererii sale un set de acte. 
    Actiunea a fost legal timbrata conform art.3 lit.i L.146/1997, potrivit chitantei de la fila 3 din dosar. 
    La data de 8.06.2010, pârâtul Nicolae Ion a depus la dosar un înscris cu rol de întâmpinare, prin care a aratat ca terenul sau a fost masurat de Comisia locala de fond funciar, iar ca semn de hotar exista un prun plantat înainte de 1960. 
    Instanta a încuviintat si administrat urmatoarele mijloace de proba: înscrisuri, declaratiile martorilor D I si V G, precum si raport de expertiza tehnica în specialitatea topografie-cadastru. De asemenea, a fost atasat dosarul nr.253/214/2007 al Judecatoriei Costesti. 
    La termenul de judecata din 11.01.2011, având cuvântul pe fondul cauzei, pârâtii Rosu Constantin si Mondiru G au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece nu sunt proprietarii terenurilor învecinate reclamantului. 
    Cu privire la exceptia invocata de pârâti, reclamantul a aratat ca persoanele chemate de el în judecata sunt posesorii terenurilor învecinate lui. 
    Analizând cu prioritate, conform art.137 C.pr.civ., exceptia invocata, instanta constata urmatoarele: 
    Actiunea în granituire prev.de art. 584 C.civ. reprezinta actiunea prin care un proprietar îi solicita vecinului sau la granituirea proprietatii lipite de a sa. 
    În speta, cei doi pârâti nu au depus la dosar niciun act de proprietate, instanta neputând prin urmare verifica sustinerile lor privind cine este adevaratul proprietar. 
    La rândul sau, reclamantul i-a indicat pe cei doi pârâti ca fiind detinatorii terenurilor vecine lui. 
    Având în vedere ca pentru terenurile în litigiu dreptul de proprietate se stabileste ope legis, în temeiul art.23 L18/1991, iar martorii audiati în cauza au confirmat ca pârâtii sunt vecinii reclamantului, instanta va respinge ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtii Rosu Constantin si M G. 
    De altfel, cel care suporta riscul formarii gresite a cadrului procesual este reclamantul care nu va putea sa opuna hotarârea sa în granituire decât partilor procesului. 
    Instanta a retinut deja, potrivit sustinerilor partilor, declaratiilor martorilor si raportului de expertiza, ca dreptul de proprietate al partilor asupra terenurilor în litigiu este recunoscut în baza art.23 din  L18/1991. 
    Potrivit acestui din urma articol, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, sunt si ramân în proprietatea detinatorilor. 
    Suprafata acestor terenuri se stabileste conform alineatului al 2-lea, respectiv este cea evidentiata în actele de proprietate, în cartea funciara, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrarii în cooperativa agricola de productie. 
    În speta, reclamantul a prezentat proces verbal de punere în posesie pentru suprafata de 4002 m.p. (f.48), precum si fila din borderoul populatiei la nivelul anului 1948, unde autoarea sa, Ionescu Gherghina, figura cu suprafata de 4160 m.p. pentru curti-constructii. 
    De asemenea, reclamantul a solicitat ca la stabilirea limitelor proprietatii sale sa se aiba în vedere si planurile cadastrale existente ale zonei în litigiu, respectiv cele din 1963 si 1978. 
    Expertul desemnat în cauza a masurat suprafata de teren detinuta de reclamant si a transpus actele invocate de acesta, stabilind linia de hotar între terenul reclamantului si proprietatile vecine. 
    Astfel, potrivit raportului de expertiza, reclamantul detine suprafata de 4166 m.p., suprafata în totala concordanta cu cea din BAP-ul din 1948 invocat de acesta. 
    În ce priveste planurile cadastrale, expertul a subliniat faptul ca acestea nu pot fi relevante în cauza deoarece reclamantul revendica lungimi de cca 0,4 m, respectiv cca. 1,5 m, lungimi prea mici fata de precizia acestor planuri realizate la scara de 1:5000, respectiv 1:2000. 
    De asemenea, fata de elementele de la fata locului, expertul cauzei a putut identificate semne de hotar fata de care pretentiile reclamantului nu pot fi retinute. 
    În concordanta cu aceasta concluzie a expertului sunt si declaratiile martorilor audiati în cauza. Astfel, martora D I (f.67) a aratat ca între proprietatile partilor nu au existat modificari de hotar, iar între autorii partilor nu au existat litigii cu privire la granituire. 
    De asemenea, martorul V Gh (f.72) a declarat ca el a confectionat gardul de la fatada gospodariei reclamantului, precum si pe cel de la gospodaria pârâtului M C, în urma cu 30 de ani. A precizat acest martor ca la solicitarea mamei reclamantului a confectionat rame de gard pentru o lungime de 40 m, însa la capete ramele au fost taiate pentru a se potrivi exact. 
    Prin urmare, si fata de declaratia acestui din urma martor, instanta nu poate retine ca reclamantul are o deschidere la teren de 40 m, cum sustine. 
    Pentru aceste considerente, apreciind ca modul în care expertul cauzei a stabilit linia de hotar respecta modul în care autorii partilor au detinut terenurile la momentul intrarii în cooperativa agricola, având în vedere ca dreptul de proprietate are ca temei art.23 din L18/1991, instanta va admite actiunea si va stabili linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului si terenurile vecine pe aliniamentul stabilit de expert. 
    De asemenea, instanta va respinge ca neîntemeiata cererea reclamantului de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata, având în vedere ca acestia nu au culpa în declansarea prezentului proces, linia de hotar ce se va stabili nefiind contestata de acestia.

 Extras din Sentinta civila nr. 32/2011 a Judecatoriei Costesti, sursa portal. just.ro. 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »