Nemotivare hotărâre, art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

De la -
Instanţa de apel s-a limitat să analizeze legalitatea şi temeinicia sentinţei numai prin raportare la cuantumul despăgubirilor, reţinând în considerentele deciziei ca fiind relevantă, în acest sens, doar jurisprudenţa instanţelor naţionale.  Înalta Curte constată că prin motivele de apel formulate de părţi au fost aduse mai multe critici sentinţei atacate. Acestea s-au referit la cuantumul daunelor morale acordate, prea mici în opinia apelanţilor reclamanţi şi prea mari în opinia apelantei pârâte, precum şi Ia obligarea nejustificată a apelantei pârâte la plata penalizărilor şi a cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care a depus toate diligenţele pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului.   Instanţa de apel nu a indicat care au fost drepturile nepatrimoniale, vătămările produse reclamanţilor, probele care au susţinut gravitatea prejudiciului suferit, rezumându-se să se raporteze Ia plafonul legislativ, mai exact la o valoare medie stabilită de jurisprudenţa instanţelor naţionale.  

Analizând recursul din perspectiva criticilor întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte porneşte de Ia premisa că dispoziţiile acestui caz de modificare a hotărârii trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.  
     Din perspectiva art. 261 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 295 C. proc. civ., este nelegală nepronunţarea instanţei de apel asupra unora din criticile formulate prin motivele de apel.  
     Verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că prin motivele de apel formulate de părţi au fost aduse mai multe critici sentinţei atacate. Acestea s-au referit la cuantumul daunelor morale acordate, prea mici în opinia apelanţilor reclamanţi şi prea mari în opinia apelantei pârâte, precum şi Ia obligarea nejustificată a apelantei pârâte la plata penalizărilor şi a cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care a depus toate diligenţele pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului.  
     Instanţa de apel s-a limitat să analizeze legalitatea şi temeinicia sentinţei numai prin raportare la cuantumul despăgubirilor, reţinând în considerentele deciziei ca fiind relevantă, în acest sens, doar jurisprudenţa instanţelor naţionale. Curtea de apel a ignorat susţinerile apelantei pârâte, reducând la un singur criteriu toate motivele referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral invocat de reclamanţi.  
     Astfel, instanţa de apel nu a indicat care au fost drepturile nepatrimoniale, vătămările produse reclamanţilor, probele care au susţinut gravitatea prejudiciului suferit, rezumându-se să se raporteze Ia plafonul legislativ, mai exact la o valoare medie stabilită de jurisprudenţa instanţelor naţionale.  
     În aceste condiţii, instanţa s-a pronunţat asupra motivelor de apel formulate de reclamanţi şi, doar, asupra unor critici din motivele de apel formulate de pârâtă, fără a le analiza şi pe cele referitoare la plata penalizărilor şi a cheltuielilor de judecată la care a fost obligată.  
     S-a pronunţat, astfel, o soluţie dată cu nesocotirea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., adică fără a se arăta care sunt considerentele pentru care instanţa a apreciat că se impune menţinerea sentinţei apelate, în sensul celor mai sus-menţionate, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, care face imposibilă exercitarea controlului judiciar. 
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte apreciind că nemotivarea hotărârii apelate împiedică exercitarea controlului de legalitate, recursul va fi admis şi hotărârea atacată va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă.


Extras din Decizia nr. 93/2014  a Secţiei Civilă a ÎCCJ , sursa: scj.ro

     

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »