Respingerea cererii nu atrage restituirea ajutorului public judiciar,art. 19 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului.

De la -
Art. 19 alin. 2 din OUG nr. 51/2008 prevede că instanta poate dispune, odată cu solutionarea
cauzei, obligarea părtii care a beneficiar de ajutor public judiciar la restituirea în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului, a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărârea judecătorească s-a constatat că actiunea a fost exercitată abuziv.Prima instantă a dat o interpretare excesivă acestui text de lege, în prezenta cauză. Astfel,
potrivit art. 109 alin. 1 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instantei competente. Împrejurarea că cererea de chemare în judecatăa fost respinsă ca neîntemeiată nu conduce în mod automat la concluzia că reclamantul a avut un comportament nediligent sau că actiunea a fost exercitată abuziv. O interpretare de această manieră încalcă dispoziiile art. 6 din Conventia Europeanăa Drepturilor Omului, privind accesul la justitie.

Prin decizia civilă nr. 41/ din 27.03.2013 a Tribunalului Maramureş, s-a admis în parte apelul
declarat de către reclamantul D.L., împotriva sentintei civile nr. 1340/09.02.2011 a Judecătoriei BaiaMare, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a înlăturat din sentintă dispozitia privind restituirea sumei de 5878,5 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat.S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei civile nr. 1340/9.02.2012.
Pentru a pronunta această decizie, tribunalul a retinut următoarele:
Art. 19 alin. 2 din OUG nr. 51/2008 prevede că instanta poate dispune, odată cu solutionarea cauzei, obligarea părtii care a beneficiar de ajutor public judiciar la restituirea în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului, a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărârea judecătorească s-a constatat că actiunea a fost exercitată abuziv.
Prima instantă a dat o interpretare excesivă acestui text de lege, în prezenta cauză. Astfel,potrivit art. 109 alin. 1 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane,trebuie să facă o cerere înaintea instantei competente. Împrejurarea că cererea de chemare în judecatăa fost respinsă ca neîntemeiată nu conduce în mod automat la concluzia că reclamantul a avut un comportament nediligent sau că actiunea a fost exercitată abuziv. O interpretare de această manieră încalcă dispozitiile art. 6 din Conventia Europeanăa Drepturilor Omului, privind accesul la justitie.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis în parte apelul. Astfel, instanta de apel a făcut o corectă aplicare a art. 1020 – 1021 C. civil, cu ocazia solutionării fondului apelului, retinându-se că din ansamblul probelor administrateîn fata primei instante (singurele susceptibile dea fi luate în considerare, în absenta complinirii probatiunii în apel), a reieşit cu evidentă că reclamantului îi revine culpa neexecutării antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19.08.2008, el fiind cel care nu mai vrea perfectarea contractuluide vânzare-cumpărare, anterior promovării actiunii solicitându-i imperativ pârâtului restituirea sumeide bani achitată cu titlu de arvună, în conditileîn care pârâtul doreşte perfectarea contractului.
Prin urmare, motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct. 9 Cod proc.civ. nu este fondat.

Extras din Decizia nr.3997/ 2013 a Curții de Apel Cluj, Sectia I-a civilă, în Curtea de Apel Cluj
Sectia I-a civilă Decizii relevante - trimestrul I2013http://www.curteadeapelcluj.ro/jurisprudenta.html 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,...
Read more »

Litisconsortiu obligatoriu, actiunea de anulare a hotărâri a comisiei judeţene trebuie sa cuprindă si pe beneficiarul ei, principiul disponibilitatii, art. 59 C. proc. civ.

De la -
Deşi, în principiu, în funcţie de rolul voinţei părţilor în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Aceeaşi este situaţia anulării unei hotărâri a comisiei judeţene, fiind necesar ca pe lângă comisia judeţeană care a emis hotărârea contestată, să fie chemate în judecată şi persoanele beneficiare ale acesteia (sau moştenitorii în cazul în care vreuna dintre ele a decedat ulterior).     Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar (obligatoriu) prezintă importanţă şi pentru speţa de faţă, deoarece instanţa trebuie să constate nevalabilitatea hotărârii contestate şi faţă de beneficiarul acesteia, respectiv numitul D.G.  Instanţa reţine că, raportat la principiul disponibilităţii procesului civil conform căruia reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, în condiţiile în care acţiunea nu a fost formulată ş...
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c...
Read more »