Soluţionarea cauzei în lipsa inculpatului, aflata într-un loc de deținere în străinatate, atrage rejudecarea cauzei datorita încălcării dreptului la apărare
Câtă vreme judecarea
cauzei s-a derulat în faţa primei instanţe fărăprezenţa inculpatului arestat în
străinătate, care nu a fost nici măcar citat, Curtea apreciază că în speţă
există un caz de nulitate absolută vizat de art. 281 lit e NCPP, ce impune în
baza art. 421 pct 2 lit b NCPP, admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria
Cluj-Napoca împotriva sentintei penale nr. 495 din 18 aprilie 2013 a
Judecătoriei Cluj Napoca pe care o va desfiinţa în întregime si va dispune
rejudecarea cauzei de către Judecătoria Cluj Napoca.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel PARCHETUL DE PE
LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA care a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea
sentinţei atacate doar în ceea ce priveşte recalificarea faptei din art.208, 209
lit.a,e,g şi i C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. în art.228 lit.g,d NCP cu aplic.art.35
NCP, apreciind că sub aspectul modalităţii de executare, este oportunăsuspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, având în vedere împrejurarea
că inculpatul a executat o pedeapsă în străinătate, acesta fiind motivul pentru
care nu a participat la soluţionarea procesului la Judecătoria Cluj Napoca.Curtea
examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la
următoarele constatări: Din declaraţia dată de inculpat în faţa Curţii reiese
fără dubiu că acesta a fost deţinut în străinătate în Penitenciarul Tegel în
perioada decembrie 2008-august 2010 şi de asemenea în perioada 9 noiembrie
2012- 1 aprilie 2014, aceste susţineri coroborându-se şi cu actele scrise
ataşate cauzei.
În aceste condiţii este evident că inculpatul a lipsit de la
judecarea cauzei derulat în faţa instanţei de fond, de la 26 februarie 2009- 18
aprilie 2013. Potrivit practicii judiciare constante în materie, inculpatul
deţinut se citează la penitenciar, chiar dacă acesta este privat de libertate
în străinătate, pentru executarea unei pedepse, întrucât textul de lege nu face
nicio distincţie după cum locul de încarcerare se află în ţară sau străinătate.
Aşa fiind, se observă doar că pe parcursul judecării cauzei
în faţa judecătoriei, inculpatul R.V. a fost citat de la domiciliu şi prin
publicitate la sediul Consiliului Local în a cărui rază teritorială s-a
săvârşit infracţiunea.
Judecătoria Cluj-Napoca nu este în culpă, deoarece
magistratul fondului nu avea de unde să cunoască că inculpatul se află deţinut
într-o închisoare din străinătate. Cu toate acestea se impune rejudecarea
cauzei de către prima instanţă pentru respectarea dreptului la apărare a
inculpatului şi la un proces echitabil.
Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească,
Judecătoria Cluj-Napoca trebuie să-i asigure inculpatului R.V. ocazia potrivită
şi suficientăpentru a-şi valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi
împotriva Franţei- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franţei-
Hotărârea din 18 mai 2004) şi să asigure echilibrul şi egalitatea de arme care
trebuie săprimeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare şi apărare. Noţiunea
de proces echitabil cere ca instanţa internă de judecată săexamineze problemele
esenţiale ale cauzei şi să nu se mulţumească să confirme pur şi simplu
rechizitoriul, trebuind să-şi motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva
Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României -
Hotărârea din 15 decembrie 2007). Curtea Europeană, arată de asemenea, că
prezenţa acuzatului la şedinţa de judecată are o importanţă esenţială pentru o
bună soluţionare a cauzei, în sensul căinstanţa trebuie să examineze nu numai
personalitatea acuzatului şi starea sa de spirit la momentul comiterii
infracţiunii pentru care este trimis în judecată, ci şi mobilurile activităţii
sale infracţionale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanţial în soluţia
ce urmează a fi pronunţată; caracterul echitabil al procedurii impune atât
prezenţa acuzatului cât şi a celorlalte părţi vătămate, civile sau responsabile
civilmente la instanţă, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremzow contra
Austriei din 21 septembrie 1993).
Prezenţa inculpatului la judecată este necesară şi prin
prisma cauzei CEDO Constantinescu contra României pentru a se respecta
prevederile art. 6 din CEDO, dispoziţii ce impun pentru magistraţi examinarea
cauzei în fapt şi în drept, neputând proceda la o apreciere globală asupra
vinovăţiei sau inocenţei inculpatului, fără a-l asculta pe acesta, şi fără a
evalua, în mod direct, elementele de probă prezentate personal de apelant, în
caz contrar procedura derulată în faţa judecătorilor neîndeplinind exigenţele
unui proces echitabil.
Aşa fiind, câtă vreme judecarea cauzei s-a derulat în faţa
primei instanţe fărăprezenţa inculpatului arestat în străinătate, care nu a
fost nici măcar citat, Curtea apreciază că în speţă există un caz de nulitate
absolută vizat de art. 281 lit e NCPP, ce impune în baza art. 421 pct 2 lit b
NCPP, admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca
împotriva sentintei penale nr. 495 din 18 aprilie 2013 a Judecătoriei Cluj
Napoca pe care o va desfiinţa în întregime si va dispune rejudecarea cauzei de
către Judecătoria Cluj Napoca.
Cu ocazia rejudecării cauzei magistratul fondului va relua
procedura judiciarăde la primul act procesual necesar respectiv citarea
inculpatului din România de la noul loc de detenţie, Penitenciarul Gherla, va
proceda la audierea acestuia, va încuviinţa toate probele propuse de acuzare şi
apărare în favoarea şi în defavoarea inculpatului Roşu, pentru a pronunţa o
soluţie legală şi temeinică în cauză. Se
va constata că inculpatul R.V. este arestat in altă cauză.
Extras din Decizia
nr. 453 din 14 mai 2014, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, sursa:http://www.curteadeapelcluj.ro/jurisprudenta.html,
DECIZII RELEVANTE Anul 2014, trimestrul II.
Comentarii
Trimiteți un comentariu