jurisprudenta

  În speta, inculpatul G.R.F. nu s-a aflat într-un contact direct decât cu unul dintre membrii grupului, R.C.R., fara însa a executa actiuni sub directa coordonare a liderului grupului, ci practic, dupa procurarea datelor de pe cardurile obtinute în mod fraudulos în Australia, Ie-a utilizat singur pe teritoriul României, fara ca beneficiul sa fie pus la dispozitia grupului si fara ca activitatea desfasurata de catre inculpat sa se fi reflectat în activitatea celorlalti membri ai grupului. Ca atare, atâta vreme cât au fost doar doi participanti, activitatea infractionala a acestora si, în special a inculpatului G.R.F., nu se circumscrie sferei de aplicare a  art. 2  din Legea nr. 39/2003, grupul nefiind format din trei sau mai multe persoane. Examinând hotarârile recurata prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constata urmatoarele:       În ceea ce priveste recursul parchetului care vizeaza gresita achitare pentru infractiunea prevazuta de art. 7  alin. (1)

În cauza, judecarea apelului inculpatei T.M. a avut loc în lipsa sa si fara citarea sa legala, în conformitate cu prevederile art. 177  alin. (2)  C. proc. pen., fiind incident cazul de casare prevazut de dispozitiile art. 385 9  alin. (1)  pct. 21  C. proc. Pen. La termenul din data de 20 aprilie 2010, când au avut loc dezbaterile în apel, inculpata apelanta T.M., prin aparator a adresat instantei o cerere solicitând suspendarea procesului penal, în temeiul dispozitiilor art. 303  alin. (1)  C. proc. pen., indicând totodata un alt loc pentru a fi citata: Austria, L., Graz.Instanta de apel a nesocotit dispozitiile legale enuntate, de vreme ce, anterior dezbaterilor, inculpata indicase un alt loc pentru a fi citata la termenul fixat pentru judecata apelului, însa nu a fost citata la adresa indicata.    Curtea europeana a statuat ca, desi nementionata în mod expres la  alin. (1)  din art. 6 din Conventie, posibilitatea pentru acuzat de a lua parte la sedinta decurge din obiectul si sco

P rivarea de libertate a inculpatului ce avea 21 de ani la data faptei, nefiind cunoscut cu antecedente penale si cu o atitudine procesuala sincera nu constituie modalitatea întemeiata si oportuna de pedepsire a acestuia si de atingere a scopului preventiv-educativ al sanctiunii penale deoarece acesta nu a urmarit decât sa se desprinda din mâinile victimei si a vrut sa înlature strânsoarea acesteia, lovind-o cu pumnul, o singura data. Totodata victima a produs incidentul si a determinat reactia violenta a inculpatului avand o atitudine agresiva , surprin zand inculpatului cu acuzatii si atitudini nejustificate. În noaptea de 24 - 25 septembrie 2010, în jurul orelor 24, 00  inculpatul se deplasa pe o alee de acces între blocuri, în municipiul Resita. Din sens opus lui, venea victima B.A. tinând de coarne bicicleta.      Când a ajuns unul în dreptul celuilalt, victima l-a prins pe inculpat de reverul hainei si i-a reprosat ca l-ar fi deposedat de bani în urma cu 15 minu

Mentinerea masurii preventive dispuse fata de o persoana se raporteaza, printre altele, si la natura si modalitatea de savârsire a faptei de care este acuzata, aceasta neputând constitui, însa, o justificare în sine a mentinerii masurii, pâna la depasirea unui termen rezonabil, natura si gravitatea faptelor neputând constitui criterii care sa excluda de plano persoana respectiva de la beneficiul punerii sale în libertate, având în vedere si împrejurarea ca odata cu trecerea timpului, rezonanta sociala negativa a faptelor se estompeaza.    Înalta Curte, examinând recursul declarat în cauza, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, constata ca acesta nu este fondat.      Potrivit dispozitiilor art. 139  alin. (2)  teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai exista vreun temei legal care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.      În speta, Curtea de Apel Suceava, constatând ca inculpatul A.I.S

Retinerea circumstantei atenuante a provocarii, se impune deoarce inculpatul a lovit victima în conditiile în care a fost alarmat de strigatele fiicei sale care era lovita în plina strada, în apropierea casei, cu o scândura de catre victima aflata în stare de ebrietate. V.A.N. l-a lovit si pe inculpat cu aceeasi scândura, motiv pentru care acesta a intrat în casa, a luat o furca si i-a aplicat apoi mai multe lovituri în zona fetei.Înalta Curte apreciaza ca actul provocator al victimei a determinat surescitarea nervoasa a inculpatului care i-a rapit acestuia posibilitatea de control asupra propriilor actiuni. Înalta Curte, analizând hotarârea recurata prin prisma criticilor formulate, cât si a cazurilor de casare, care, conform art. 385 9   alin. (3)  C. proc. pen. se pot lua în discutie din oficiu, constata ca recursul formulat este fondat.      Desi cele doua instante, cea de fond si cea de apel au retinut corect situatia de fapt, nu au dat o corecta relevanta juridica

În mod just a apreciat instanta de apel ca faptei îi lipseste unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectiva în sensul ca desi a montat acei stâlpisori de protectie înainte de a obtine aviz de la comisia de circulatie, aceasta atitudine a inculpatului este justificata de urgenta situatiei create, aspect confirmat de martorii audiati în cauza.Sustinerile parchetului în sensul ca masurile luate de catre inculpatul M.P. au fost anulate de catre instantele civile nu pot constitui temei al condamnarii inculpatului în conditiile în care instanta de apel a constatat existenta faptelor, însa a apreciat în mod justificat ca acestea nu au fost comise cu vinovatie. Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, solutia de achitare a inculpatului M.P. pentru infractiunile prev. de  art. 248 1  C. pen. rap. la  art. 246  C. pen., art. 31  alin. (2)  C. pen. rap. la  art. 246  C. pen., rap. la  art. 248 1  C. pen. si, respectiv art. 289  alin. (1)  C. pen. cu aplicarea

În mod corect cele doua instante au sesizat elementele contradictorii existente între declaratiile martorilor neputându-se stabili cu certitudine momentul solicitarii de catre inculpati a sumei de 60.000.000 lei, persoana careia i s-a solicitat aceasta suma de bani si locul unde a fost purtata aceasta discutie, elemente care nu pot fi lipsite de importanta pentru a stabili o adevarata stare de fapt. Referitor la primul motiv de recurs privind gresita achitare a inculpatilor P.E.C., (M.) L.R. si (fosta C.) C.L., pentru infractiunea prev. de art. 7  alin. (1)  din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254  alin. (2)  C. pen., cu aplicarea art. 75  lit. a)  C. pen., solutie dispusa de instanta de fond si mentinuta de instanta de apel, apreciaza Înalta Curte ca nu este fondat.      Atât instanta de fond cât si instanta de apel au facut o analiza judicioasa si completa a întregului material probator, stabilind în mod cert ca infractiunea de luare de mita prev. de art. 7  alin. (1)  

F apta unui medic de a accepta primirea sumei de 200 lei dupa îndeplinirea în parte a unei îndatoriri de serviciu dar înainte de finalizare, constituie infractiunea de luare de mita si nu aceea de primire de foloase necuvenite , fapta având loc în timp ce minorul era înca internat în spital si necesita în continuare îngrijiri medicale, ca remuneratie necuvenita pentru îndeplinirea în continuare a actului medical.Înalta Curte examinând motivul de netemeinicie privind majorarea pedepsei a închisorii în cuantum de 3 luni aplicate inculpatei de prima instanta pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 254  alin. (1)  C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1)  lit. a)  si  alin. (2)  si art. 76 alin. (1)  lit. c)  C. pen., încadrare juridica necontestata de procuror inclusiv sub aspectul retinerii circumstantelor atenuante judiciare - pedeapsa mentinuta în apel - apreciaza la rândul sau ca aceasta modificare a hotarârii este nejustificata întrucât în cauza operatiunea judiciara amin