jurisprudenta

Prin Decizia nr. 17/2011, publicata în M. Of. la 14 decembrie 2011, pronuntata într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca gravitatea unei acuzatii nu este prin sine însasi un motiv pertinent si suficient pentru a justifica privarea de libertate, decât daca se bazeaza pe date concrete, de natura sa demonstreze ca eliberarea persoanei detinute preventiv ar crea un pericol real pentru ordinea publica, iar dupa trecerea unei perioade de timp de la data luarii masurii respective detentia provizorie nu mai poate fi mentinuta exclusiv în considerarea naturii infractiunilor si a impactului lor asupra ordinii publice. Se constata ca nu exista nicio dovada ca în prezent ordinea publica ar fi efectiv amenintata prin lasarea inculpatilor M.A. si M.A.A. în libertate, necunoscuti cu antecedente penale, cu vârste cuprinse între 42 si 63 de ani si familii organizate, sanatatea, vârsta, antecedentele penale, constituind criterii ce trebuie avute în vedere la al

Înalta Curte apreciaza ca   art. 22   al Legii nr. 247/2005 nu reglementeaza aceeasi ipoteza cu cea prevazuta în   art. 12   al Legii nr. 10/2001, astfel încât art. 22 al Legii nr. 247/2005 nu poate înlatura de la aplicare art. 12 al Legii nr. 10/2001, deoarece nu constituie o reglementare speciala a aceleiasi situatii juridice, care sa determine aplicarea sa cu prioritate, în temeiul principiului specialia generalibus derogant - legea speciala se acorda cu prioritate fata de legea generala.      Prin urmare, restituirea în natura partiala a imobilului este conditionata de restituirea despagubirii primite pentru imobil în temeiul Legii   nr. 112/1995, însa nu integral, ci numai partial, proportional cu partea de imobil pentru care se dispune repararea prejudiciului adus prin nationalizare. Analizând recursul formulat, în raport de criticile mentionate, Înalta Curte apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:     În speta dedusa judecatii reclamantii au dob

    Pretul este neserios atunci când este atât de disproportionat încât nu exista pret, este infim si tinde spre zero.  In speta pretul exista, este disproportionat, dar nu atât de mult încât acesta sa nu existe, fiind clar specificat în contractul de vânzare-cumparare.      În speta, instantele de fond, prin probele administrate au avut elementele necesare aprecierii caracterului serios al pretului, raportat la relatiile de afinitate dintre parti, la faptul ca vânzatorul a beneficiat de un drept de uzufruct pe o perioada de 4 ani, având în vedere si afirmatia martorei K.P., audiata în apel, care a aratat ca desi reclamantul a încercat anterior sa înstraineze terenul nu a primit oferte în acest sens. Seriozitatea este o chestiune de fapt lasata la aprecierea instantelor de fond, care sunt suverane în a stabili aceasta, iar motivele de recurs ce tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor, sunt inadmisibile, deoarece instanta de recurs nu examineaza faptele cauz

     Motivarea solutiei pronuntate de instanta de judecata constituie o îndatorire care înlatura orice aspect discretionar în realizarea justitiei, dând partilor din proces posibilitatea sa-si formeze convingerea cu privire la legalitatea si temeinicia solutiei adoptate, iar instantelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc.      În prezenta cauza, examinând decizia recurata prin prisma unor asemenea exigente, Înalta Curte de Casatie si Justitie constata ca se afla în fata unei hotarâri ce cuprinde simple afirmatii, concluzii fara însa a indica date concrete folosite ca premise, precum si referiri la caracter general, la datele cauzei ceea ce nu poate echivala cu o motivare corespunzatoare.      Astfel, fara a face referiri la starea de fapt a cauzei si fara a se aplica aprofundat asupra criticilor avansate de catre apelantii inculpati, instanta de control nu a motivat corespunzator solutia pronuntata, neoferind astfel instantei de recurs posibi