Traficul de minori ,publicitatea sedintei de judecata, casare cu trimitere, art. 24 din Legea nr. 678/2001, art. 385/9 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen.

Raportat la regula potrivit careia exceptiile sunt de stricta interpretare si aplicare, fiind prevazute expres, Înalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca dispozitiile art. 24 din Legea nr. 678/2001, privind nepublicitatea sedintei de judecata, nu pot fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie si la alte situatii pe care norma juridica respectiva nu le prevede.

    Întrucât în cauza inculpatii R.I., M.G. si P.M. au fost trimisi în judecata pentru infractiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (trafic de persoane) care se judeca dupa regula publicitatii sedintei de judecata, cât si pentru infractiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, care se judeca în conditii de nepublicitate si condamnati în prima instanta si în apel pentru aceste doua infractiuni, Înalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, în mod gresit, instanta de apel a procedat la termenul din 15 septembrie 2011 la judecarea cauzei în conditii de nepublicitate a sedintei, fapt ce atrage sanctiunea nulitatii absolute a hotarârii în conditiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

     Înalta Curte de Casatie si Justitie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate si din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., le considera fondate prioritar pentru cazul de casare prev.de art. 385⁹ alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., respectiv instanta de apel a încalcat dispozitiile privind publicitatea sedintei de judecata.

    În Titlul II, Capitolul I „Dispozitii generale" din Partea speciala a C. proc. pen. sunt prevazute, în art. 287 - 312, o serie de norme cu caracter de principii comune, respectiv reguli de baza ale fazei de judecata si care asigura realizarea acestui tip de activitate procesuala în conditii de obiectivitate si impartialitate. Acestea sunt: publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea si oralitatea.

    Publicitatea sedintei de judecata este unul din cele mai importante principii ale dreptului procesual penal, întrucât asigura, pe de o parte, punerea în valoare a celorlalte principii ale activitatii de judecata (nemijlocirii, contradictorialitatii, rolului activ al instantei), iar, pe de alta parte, da siguranta faptului ca instanta de judecata, în întreaga ei activitate, respecta toate garantiile procesuale prevazute pentru parti si ceilalti participanti la proces, în vederea aflarii adevarului, oferind societatii posibilitatea exercitarii unui control permanent asupra înfaptuirii justitiei.

    Consacrarea acestui principiu este asigurata de dispozitiile art. 6 parag. 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar pe plan intern, de dispozitiile constitutionale ale art. 127, respectiv de art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta acestui principiu procesual, aratând ca art. 6 parag. 1 din Conventie impune, ca o conditie distincta a unui proces echitabil, publicitatea acestuia - „Fiecare persoana are dreptul la judecarea în mod public". în consecinta, Curtea a statuat ca publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se refera art. 6 parag. 1 are ca scop protejarea justitiabililor împotriva unei „justitii secrete". Prin transparenta pe care o asigura administrarii justitiei, publicitatea dezbaterilor judiciare ajuta la realizarea obiectivului esential - derularea unui proces echitabil în deplina concordanta cu principiile fundamentale ale oricarei societati democratice.

    În materia administrarii justitiei penale, acest principiu este consacrat de dispozitiile art. 290 alin. (1) fraza I C. proc. pen. Importanta sa, atât ca drept individual al acuzatului, cât si ca garantie procesuala este reflectata de dispozitiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care instituie sanctiunea nulitatii absolute pentru ipotezele de nerespectare a publicitatii sedintei.

    De la acest principiu, în procesul penal sunt recunoscute o serie de exceptii, respectiv o publicitate mediata, reprezentativa sau simbolica, restrânsa la o anumita categorie de persoane (opusa publicitatii populare care este generala si nelimitata). Aceste exceptii au, fie un caracter de maxima generalitate (art. 290 alin. (2) C. proc. pen. - daca judecarea în sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, instanta... poate declara sedinta secreta), fie sunt limitate la anumite domenii (art. 485 alin. (2) C. proc. pen. - sedinta separata, nepublica în cadrul procedurii cu inculpati minori). Datorita caracterului lor derogator, aceste exceptii sunt întotdeauna mentionate expres în dispozitiile legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

    Astfel, în Legea speciala nr. 678/2001 (privind prevenirea si combaterea traficului de persoane), în art. 24 se stipuleaza ca „sedintele de judecata în cauzele privind infractiunea de trafic de persoane prevazuta la art. 13 si de pornografie infantila prevazuta la art. 18 nu sunt publice".

    Având în vedere ca normele juridice se interpreteaza potrivit metodei literale (declarative) si a regulii de interpretare logica, exprimata prin adagiul exceptio est strictissimae interpretationis, rezulta ca textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 stabileste, expres si limitativ, o derogare de la principiul constitutional al publicitatii sedintei de judecata, numai pentru infractiunile de trafic de minori, prevazuta în art. 13 si de pornografie infantila, prevazuta în art. 18 din legea mai sus mentionata.

    Ca atare, în situatia în care inculpatul este trimis în judecata doar pentru infractiunile prevazute în art. 13 si, respectiv, art. 18 din Legea nr. 678/2001, sedinta de judecata este nepublica pe tot parcursul judecatii, prin exceptie, prin derogare de la regula publicitatii sedintei de judecata.

    Problema de drept care se ridica si care, de altfel, a fost evidentiata de speta de fata, vizeaza caracterul public sau nepublic al sedintei de judecata, în ipoteza în care inculpatul sau inculpatii sunt trimisi în judecata, în aceeasi cauza, pentru mai multe infractiuni, dintre care unele se judeca în sedinta publica, potrivit regulii publicitatii sedintei de judecata, iar altele în sedinta nepublica, potrivit Legii speciale nr. 678/2001.

    Raportat la regula potrivit careia exceptiile sunt de stricta interpretare si aplicare, fiind prevazute expres, Înalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca dispozitiile art. 24 din Legea nr. 678/2001, privind nepublicitatea sedintei de judecata, nu pot fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie si la alte situatii pe care norma juridica respectiva nu le prevede.

    Întrucât în cauza inculpatii R.I., M.G. si P.M. au fost trimisi în judecata pentru infractiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (trafic de persoane) care se judeca dupa regula publicitatii sedintei de judecata, cât si pentru infractiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, care se judeca în conditii de nepublicitate si condamnati în prima instanta si în apel pentru aceste doua infractiuni, Înalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, în mod gresit, instanta de apel a procedat la termenul din 15 septembrie 2011 la judecarea cauzei în conditii de nepublicitate a sedintei, fapt ce atrage sanctiunea nulitatii absolute a hotarârii în conditiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

    Instanta de apel, în prezenta cauza, în care erau supuse judecatii si alte infractiuni decât cele strict enumerate de legiuitor în textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, trebuia sa deruleze întreaga procedura în conditii de publicitate pentru a se asigura transparenta administrarii justitiei.

    Lipsa de publicitate a sedintei de judecata în cazul infractiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 la care face referire textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 a fost prevazut doar în interesul partilor vatamate minore, victima a unor astfel de infractiuni.

    Doar atunci când proceda la audierea partii vatamate minore instanta avea posibilitatea sa ia masuri pentru a asigura lipsa publicitatii, în conditiile art. 290 alin. (2) - (4) C. proc. pen., pentru ca partea vatamata minora sa nu fie influentata, în sens negativ, de prezenta în sala de judecata a unui numar mare de persoane, care ar fi putut sa o determine sa aiba retineri în relatarea unor împrejurari esentiale, ceea ce ar fi daunat aflarii adevarului.

    Aceasta problema de drept se aseamana sub aspectul procedurii, cu cea prev.de legiuitor în cazul inculpatului minor trimis în judecata împreuna cu un major, astfel ca pe cale de analiza nu poate primi decât aceeasi rezolvare.

    Potrivit art. 486 C. proc. pen., atunci când în aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori, dispozitiile speciale derogatorii ale art. 485 alin. (2) C. proc. pen., care prevad judecarea inculpatului minor în sedinta nepublica, nu îsi mai gasesc concretizarea, aplicându-se procedura obisnuita, respectiv cea a judecarii cauzei în sedinta publica.

    În cauza, rezulta ca la termenul din 15 septembrie 2011, când au avut loc dezbaterile în fond asupra apelurilor declarate de inculpati, sedinta a fost nepublica, fiind încalcat principiul publicitatii sedintei de judecata, în conditiile în care inculpatii au fost trimisi în judecata si pentru alte infractiuni decât cele prev. în art. 24 din Legea nr. 678/2001, fapt ce atrage nulitatea absoluta a hotarârii, conform art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen., nulitate ce nu poate fi înlaturata în nici un mod si care poate fi invocata în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu - cu consecinta casarii hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

    Sanctiunea nulitatii se aplica si în cazul în care numai o parte a judecatii s-a desfasurat cu nerespectarea principiului publicitatii.

    Având în vedere cele mentionate mai sus, Înalta Curte de Casatie si Justitie, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpatii R.I., M.G. si P.M. împotriva deciziei penale nr. 83/R-MF din 15 septembrie 2011 a Curtii de Apel Pitesti, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, va casa decizia penala si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

 Text extras din Decizia nr. 759/2012  a Sectiei Penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sursa scj.ro.