Contract de închiriere, calitatea procesual pasiva a UAT, art. 19 din Legea nr. 215/2001.

De la -
In actiunea ce are ca obiect constarea că reclamanta are un drept locativ propriu asupra unei camere din apartamentul respectiv  obligaarea pârâţiilor  la încheierea unui nou contract de închiriere pentru această cameră,  are calitatea procesual pasiva deoarece unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi domeniului privat, precum şi din raporturile cu celelalte persoane fizice şi juridice, iar în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.  In consecinta nu au calitate procesual pasiva  Consiliul Local Oneşti, Primăria municipiului Oneşti, Primarul municipiului Oneşti.  

     Sub nr. 5695 din 19 octombrie 2006 a fost înregistrat apelul declarat la 16 octombrie 2006 de d-na O.B. împotriva sentinţei civile nr. 2399 din 8 septembrie 2006 pronunţată în Dosar nr. 2777/2006, sentinţă prin care Judecătoria Oneşti a admis excepţia invocată de Primăria municipiului Oneşti şi de Primarul acestui municipiu, pârâţi în cauză, şi a respins acţiunea apelantei-reclamantei pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Local Oneşti, Primarul municipiului Oneşti, Primăria municipiului Oneşti.  
     Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta B.O. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Oneşti, Primarul municipiului Oneşti, L.E. în calitate de reprezentant al Primăriei municipiului Oneşti şi Spaţiul Locativ Oneşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că reclamanta are un drept locativ propriu asupra unei camere din apartamentul în care locuieşte în prezent, să fie obligaţi pârâţii la încheierea unui nou contract de închiriere pentru această cameră, iar în caz de refuz, la plata de daune cominatorii de câte 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.  
     Reţinând că cererea formulată de reclamantă la 8 septembrie 2006 prin care aceasta a chemat în judecată Autoritatea Administrativ-Teritorială a municipiului Oneşti prin Primar reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, formulată cu încălcarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., instanţa a constatat că potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi domeniului privat, precum şi din raporturile cu celelalte persoane fizice şi juridice, iar în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.  
     Pe cale de consecinţă, instanţa a constatat că titulară de drepturi şi obligaţii este unitatea administrativ-teritorială, care nu a fost chemată în judecată, astfel încât pârâţii menţionaţi nu îşi justifică, legal, calitatea procesuală pasivă.  
     Analizând înscrisurile aflate în Dosarul nr. 2777/2006 al Judecătoriei Oneşti, instanţa a constatat că apelul formulat de d-na O.B. este nefondat pentru următoarele considerente:  
     Prin cererea introductivă, reclamanta a chemat în judecată pârâţii Primarul municipiului Oneşti, domnul E.L., în calitate de reprezentant al Primăriei Oneşti, Consiliul Local Oneşti şi Spaţiul Locativ Oneşti, solicitând să se constate dreptul său locativ propriu asupra unei camere din apartamentul în care locuieşte şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâţilor să încheie un contract de închiriere având ca obiect ceastă cameră, sub sancţiunea daunelor cominatorii.  
     Primul termen de judecată stabilit a fost la 5 mai 2006, când instanţa a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, astfel încât, având în vedere dispoziţiile art. 134 C. proc. civ., acest termen a reprezentat prima zi de înfăţişare, chiar dacă taxele de timbru s-au achitat după această dată şi chiar dacă la termenul următor reclamanta a sesizat faptul că nu figurează printre pârâţi Spaţiul Locativ din cadrul Primăriei Oneşti. Aceasta pentru că la 19 mai 2006 reclamanta a precizat verbal că se judecă doi pârâţi, şi anume Primarul pentru Primăria Oneşti cu acest serviciu în subordine şi cu Consiliul Local Oneşti, iar la solicitarea expresă a instanţei, a precizat în scris că se judecă cu trei pârâţi, de această dată, respectiv: Consiliul Local Oneşti, Primăria municipiului Oneşti, Primarul municipiului Oneşti.  
     Prin urmare, cadrul procesual era stabilit la data de 8 septembrie 2006 astfel încât în mod corect a apreciat instanţa, având în vedere opoziţia părţii adverse, că orice modificare adusă acţiunii încalcă dispoziţiile art. 132 C. proc. civ.  
     Nici argumentul invocat de apelantă potrivit căruia cererea sa ar fi fost justificată de modificările legislative intervenite nu poate fi luată în considerare; anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 288/2006, art. 19 din Legea administraţiei publice locale prevedea: "comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină", iar potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954 referitor la persoanele fizice şi juridice persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale.  
     Aşadar, chiar în lipsa precizărilor aduse de Legea nr. 288/2006, prin care art. 19 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a primit următorul conţinut: "În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean"; aceeaşi concluzie se impunea, primarul fiind organul de conducere al oraşului, astfel încât era singurul îndreptăţit să stea în judecată în numele municipiului Oneşti, în accepţiunea Legii administraţiei publice locale.

Decizia nr. 122/2007 a Tribunalului Bacau,  sursa: în portal.just.ro  



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Principiul simetriei formelor actelor juridice. Modificarea unei clauze esenţiale a contractului autentic de vânzare-cumpărare, printr-un act adițional, act neîncheiat în forma autentică, duce la incidenţa, în privinţa actului adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice.

De la -
Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor (în contracte), în virtutea căruia, orice modificare adusă uneia ori alteia dintre clauzele unui act juridic civiltrebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi actul modificat.Astfel, dacă actul modificat era încheiat în formă autentică, orice modificare a vreuneia din clauzele actului autentic trebuie să îmbrace aceeaşi formă autentică. Din această perspectivă, Curtea constată că în mod corect şi legal s-a apreciat de către instanţa de apel asupra caracterului actului adiţional nr. 1/2009, acela de act modificator alcontractului autentic de vânzare-cumpărare, respectiv, asupra incidenţei, în privinţa acestui act adiţional, a sancţiunii nulităţii absolute pentru lipsa formei autentice. Corect a reţinut, în speţă, instanţa de apel, faptul că, prin actul adiţional nr.1/09.09.2009 şi prin actul intitulat „cesiune de contract”,
Read more »

Stabilirea liniei de hotar se face pe baza folosinţei faptice a proprietăţilor învecinate , dupa caz stabilita prin voinţa comună a proprietarilor.

De la -
La stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniţă nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară, în titlurile de proprietate, pentru că acestea garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeţei de teren la care s-ar referi. Atunci când între amplasarea unor suprafeţe de teren, determinată cu observarea liniilor de graniţă tradiţionale şi aceea care ar rezulta din respectarea exactă a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară există diferenţe, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinţei lor tradiţionale şi, după caz, stabilite prin voinţa comună a proprietarilor. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente: Sub aspect de CF terenul reclamanţilor este identificat c
Read more »

Refacerea raportului de expertiza de către acelasi expert dupa anularea raportului de expertiza pentru vicii de procedura referitoare la convocarea părţilor ,face admisbila cererea de recuzare, deoarece expertul indicase deja opinia sa în raportul anulat, art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865.

De la -
Din moment ce raportul anterior de expertiză a fost anulat prin încheierea din 14.06.2013 şi s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către acelaşi expert, este evident că, în raport de neîndeplinirea legală a însărcinării sale până la termenul din 28.06.2013 (de pronunţare asupra recuzării) ne aflam în situaţia în care, pe aceleaşi obiective şi cu acelaşi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situaţia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atât o normă de protecţie a participanţilor la litigiu, cât şi o prezumţie legală de lipsă de imparţialitate.  Obiecţiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „întregirea” (completarea) expertizei, moment în care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronunţase pe respectivele aspecte sau la o nouă expertiză, situaţie în care, dacă cele ce se solicită sunt identice şi nu sunt elemente noi de analiză putem fi/sau nu în situaţia art.
Read more »