jurisprudenta

Din probele administrate în cauza, rezulta ca într-adevar, la data de 27 august 2007, s-a efectuat o perchezitie la camera x, în cambuza de alimente, ocazie cu care s-a descoperit, printre altele, cantitatea de 0,19 grame heroina.      Raportul întocmit de agentul sef B.M. (dosarul de urmarire penala) gardian la Penitenciarul Rahova indica persoanele prezente în momentul perchezitiei, pozitia în care se aflau, ce obiecte au fost ridicate, iar cu privire la inculpatul S.I. se face doar mentiunea ca statea în pozitia ghemuit, lânga rafturi, la fel ca si detinutul M.E. Martorii M.E.L. (filele din dosarul de urmarire penala si din dosarul instantei), L.C. (dosar urmarire penala, respectiv din dosarul instantei), C.G. (filele dosar urmarire penala si dosar instanta), S.W. (filele dosar urmarire penala si dosar instanta), C.E. (filele dosar urmarire penala si dosar instanta), V.N. (filele dosar urmarire penala si fila dosar instanta), T.V., nu au indicat cui apartineau drogurile gasite cu

    Prin antecontractele încheiate de parti nu s-a înstrainat dreptul de proprietate ci s-au nascut obligatii de a face respectiv de a încheia contractele de vânzare-cumparare în forma autentica, astfel ca în mod corect prima instanta si instanta de apel retinând ca nu erau aplicabile dispozitiile art. 254   alin. (7)   din C. fisc.   Prin p ronuntarea unei hotarâri care tine loc de contract de vânzare-cumparare, instanta suplineste conditiile de forma cerute ad validitatem, conditii a caror neîndeplinire atrage sanctiunea nulitatii contractului.  In consecinta pronuntarea unei hotarâri judecatoresti care tine loc de contract de vânzare-cumparare nu reprezinta o modalitate de înstrainare care pentru a fi valabila ar trebui însotita de dovada de catre vânzator a achitarii datoriilor fiscale. Analizând criticile aduse deciziei atacate, Înalta Curte constata ca acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de recurentul Municipiul Câmpia Turzii - D.G.S.E.V.I.E.S. sa fie respins

     Ambii pârâti au calitate procesuala în cauza, fata de prevederile   art. unic   al Legii nr. 455/2006, pe care s-a întemeiat actiunea.Atât municipiul Bucuresti, cât si Statul Român - reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, în lipsa de dispozitie contrara - pot fi considerate autoritati interesate în legatura cu terenul în litigiu, de vreme ce fiecare ar putea invoca drepturi proprii cu privire la acesta, în conditiile art. 6   alin. (1)   din Legea nr. 213/1998.      Pentru aceleasi considerente, ambii pârâti au legitimare procesuala în capatul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra constructiilor. Obligat într-un asemenea raport juridic este cel care ar putea pretinde vreun drept asupra constructiilor. Or, de vreme ce   art. 492   C. civ. prevede ca orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui,

      Înalta Curte constata ca motivarea solutiei adoptate de catre instanta de apel apare ca fiind corecta în termeni teoretici, dar argumentele prezentate nu se pliaza pe situatia de fapt a cauzei, constituindu-se într-o abordare exclusiv doctrinara a modului de individualizare a pedepsei, fara sa fie aplicata si aplicabila cazului în speta.      În concret, situatia de fapt se rezuma la împrejurarea în care cei doi barbati, prieteni vechi, beau împreuna si ajung în stare de ebrietate, moment în care sotia unuia dintre ei apare în local si îi loveste pe amândoi cu coada unei maturi. Cel care nu este sotul, are reactia spontana de a riposta, insultând-o pe agresoare. Sotul batut în public, cu un ultim gest de cavalerism manifestat pe fondul betiei, îsi loveste prietenul, aparând demnitatea sotiei. Prietenul cade si moare.      Inculpatului nu i se poate retine - ca elemente de agravare a pedepsei - un anume modus operandi sau conditii concrete deosebite de savârsire a faptei.  

       Este adevarat ca, în cazul daunelor morale, data fiind natura prejudiciului care le genereaza, nu exista criterii precise pentru determinarea lor. Problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinta psihica încercata de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor în care vatamarile produse se exteriorizeaza si care sunt supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata.     Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa dispuna repararea prejudiciului moral produs.     Or, instanta de apel nu a indicat care au fost, în cazul reclamantilor, drepturile nepatrimoniale lezate, aspectele în care s-au exteriorizat vatamarile produse, probele c