jurisprudenta

       Este adevarat ca, în cazul daunelor morale, data fiind natura prejudiciului care le genereaza, nu exista criterii precise pentru determinarea lor. Problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinta psihica încercata de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor în care vatamarile produse se exteriorizeaza si care sunt supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata.     Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa dispuna repararea prejudiciului moral produs.     Or, instanta de apel nu a indicat care au fost, în cazul reclamantilor, drepturile nepatrimoniale lezate, aspectele în care s-au exteriorizat vatamarile produse, probele c

Încadrarea juridica retinuta de instante este si ea corecta, lovirea cu un par în zona capului, chiar daca inculpatul nu a urmarit uciderea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acesteia, numai interventia medicala de specialitate facând ca acest lucru sa nu se produca, constituie tentativa de omor savârsita cu intentie indirecta.  Recursurile sunt nefondate.     Din analiza actelor si lucrarilor aflate la dosarul cauzei Înalta Curte retine ca este stabilit (de altfel însusi inculpatul nu neaga lovirea victimei) ca între inculpat si partea vatamata a avut loc în ziua de 15 februarie 2008 un incident. În raport de probele administrate individualizarea juridica facuta de prima instanta este gresita iar instanta de apel chiar daca nu a facut o descriere mai ampla a situatiei de fapt referindu-se sumar la relatiile conflictuale dintre inculpat si familia partii vatamate, reducerea pedepsei este justificata.     Din continutul rechizitoriului nu rezulta ca incidentul dintre

Potrivit dispozitiilor   art. 281 2   C. proc. civ. „daca prin hotarârea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotarârii (...)      Analizând cererea patentei, raportat de solicitarea acestei vizând acordarea cheltuielilor de judecata în recurs, tinând cont si de înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor de judecata efectuate, Înalta Curte constata ca, în cauza, au fost acordate doar cheltuieli de judecata reprezentând cheltuielile de deplasare pentru termenul de judecata la care s-a solutionat pricina, instanta emitând sa se pronunte asupra celorlalte cheltuieli de judecata solicitate, reprezentând onorariu avocat si cheltuieli de deplasare pentru termenul anterior, aspect ce atrage incidenta în cauza a dispozitiilor   art. 281 2   C. proc. civ.     Asupra cererii, din examinarea lucrarilor dosarului constata urmatoarele:     Prin decizia nr. 2012 di

In mod corect s-a luat în considerare de catre instanta de fond, ca moment al începerii curgerii termenului de prescriptie pentru formularea actiunii,  ultima adresa de raspuns emisa de pârâtul-recurent, ca autoritate competenta, respectiv adresa din 10 iulie 2008.     Al doilea aspect de nelegalitate, privind lipsa de obiect a actiunii invocat, în recurs si analizat de Curte în raport de dispozitiile art. 304/    1 C. proc. civ., nu poate fi retinut. Dispozitiile O.U.G. nr. 3/2010, intrate în vigoare la 19 februarie 2010 nu sunt aplicabile în prezenta cauza în raport de principiul neretroactivitatii legii civile noi si principiul aplicarii imediate a legii civile noi. Pentru situatia litigioasa ivita anterior modificarii dispozitiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996 nu sunt aplicabile dispozitiile modificate prin O.U.G. nr. 3/2010, ci în raport de principiile mai sus enuntate sunt si ramân aplicabile dispozitiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, în forma în vigoare l

Asa cum s-a cristalizat în practica judiciara, sintagma „pretul cu care se vând în mod obisnuit imobilele” are în vedere pretul de piata, respectiv cel de tranzactionare, stipulat în acte de înstrainare încheiate la o data apropiata celei la care se efectueaza expertiza de evaluare. „Pretul de piata” este considerat a fi pretul cel mai probabil, la o anumita data, la care ar trebui sa se vânda dreptul de proprietate asupra unui bun dupa ce acesta a fost expus, într-o masura rezonabila, pe o piata concurentiala, atunci când sunt întrunite toate conditiile unei vânzari oneste si în care cumparatorul si vânzatorul actioneaza prudent, în cunostinta de cauza, în interesul propriu, presupunând ca niciunul dintre acestia nu este supus unor constrângeri exagerate. Instanta de judecata este îndreptatita a stabili cuantumul despagubirilor prin aprecierea coroborata a probelor administrate, în cadrul carora raportului de expertiza întocmit în cauza nu i s-ar putea recunoaste o pozitie superioara

Conform art. 118   lit. b)   C. pen. sunt supuse confiscarii speciale, lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savârsirea unei infractiuni daca sunt ale infractorului.      Din probele administrate rezulta ca inculpatul la intervale mari de timp a transportat în Austria doar doua parti vatamate, si anume C.V. si A.L., celelalte parti vatamate asigurându-si personal transportul din România în Austria, astfel ca nu se poate retine decât faptul ca inculpatul a procedat ocazional la transportul celor doua parti vatamate, si nu în mod organizat, iar fata de aceasta situatie mentionata trebuie sa constate ca vehicolul nu a folosit la savârsirea infractiunii de trafic de persoane asa cum era prevazut în   art. 19   din Legea nr. 678/2001 Recursul inculpatului este fondat pentru urmatoarele considerente iar al procurorul nefondat.     Din examinarea hotarârilor pronuntate în cauza si a lucrarilor dosarului, rezulta ca instantele, întemeindu-se pe probele ad