jurisprudenta

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Penală şi  pentru Cauze cu Minori în dosarul nr.4638/257/2012 prin care se solicită pronunţarea  unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând  interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.336 alin.(1) Cod penal, în sensul de a se  stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice. În aplicarea art.336 alin.(1) Cod penal, în ipoteza unei duble prelevări de  mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima  prelevare. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.3 din Codul de procedură penală. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2014. Minuta deciziei nr.3 Dosar nr. 3/1/2014/HP/P, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE , sursa scj.ro.

Exista o stare de pericol creata prin violenta pericol pentru viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane deoarece  pârâtul a ameninţat-o cu acte de violenţă pe reclamantă, astfel încât aceasta a fost nevoită să părăsească locuinţa sa şi să se mute la fiica sa,   acesta o ameninţă pe reclamantă şi prin telefon, iar certurile se produc atât la locuinţa reclamantei, cât şi la locul său de muncă, iar anterior s-au produs şi la locuinţa părinţilor reclamantei.  In consecinta instanta obliga pe pârât să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de reclamanta L.D.M.;   obliga pe pârâtul S.M.C. să păstreze o distanţă minimă de 50 de metri faţă de locuinţa reclamantei, a părinţilor acesteia, cât şi fata de locul de muncă al reclamantei;    interzice pârâtului orice contact, inclusiv cel telefonic, prin corespondenţă sau în orice mod cu reclamanta şi cu părinţii acesteia. Instanţa, examinând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:          Din pr

  Două motive sunt oferite în mod tradiţional în sprijinul acestei metode a comparaţiei globale: în primul rând, fiecare regim represiv are propria sa logică, iar judecătorul nu poate distruge această logică, amestecând diverse reguli din diferite legi penale succesive; în al doilea rând, judecătorul nu se poate substitui legiuitorului şi să creeze un nou regim represiv ad-hoc, alcătuit din diverse reguli ce decurg din diferite legi penale succesive. Curtea observă că noţiunea de instituţie autonomă nu este reglementată în niciunul dintre cele două coduri penale şi nici în legea de aplicare a actualului Cod penal, astfel că nu se poate reţine că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituţie de drept penal (recidivă, concurs de infracţiuni, prescripţie etc.) este independentă de legea căreia îi aparţine.  Faptul că legiuitorul a definit în art. 173 din Codul penal noţiunea de lege penală ca fiind "orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi

Deşi, în principiu, în funcţie de rolul voinţei părţilor în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Aceeaşi este situaţia anulării unei hotărâri a comisiei judeţene, fiind necesar ca pe lângă comisia judeţeană care a emis hotărârea contestată, să fie chemate în judecată şi persoanele beneficiare ale acesteia (sau moştenitorii în cazul în care vreuna dintre ele a decedat ulterior).     Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar (obligatoriu) prezintă importanţă şi pentru speţa de faţă, deoarece instanţa trebuie să constate nevalabilitatea hotărârii contestate şi faţă de beneficiarul acesteia, respectiv numitul D.G.  Instanţa reţine că, raportat la principiul disponibilităţii procesului civil conform căruia reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, în condiţiile în care acţiunea nu a fost formulată şi faţă de beneficiarul h

Este adevărat că spaţiul de locuit este minimal şi că mama ar trebui să facă eforturi pentru a asigura copilului condiţii mai generoase, însă, de cealaltă parte, stabilirea locuinţei minorului la tată ar însemna, în fapt, stabilirea locuinţei la bunici paterni unde, aşa cum a afirmat chiar intimatul în şedinţa publică din 17 ianuarie 2014 copilul ar urma să locuiască în cursul săptămânii, numai în week-end urmând să stea cu tatăl.       Or, potrivit art. 487 şi urm. C. civ., primii chemaţi să se ocupe de creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor sunt părinţii, numai în subsidiar bunicii, iar, în speţă, schimbarea locuinţei minorului la tată ar echivala cu trecerea lui în fapt din grija şi supravegherea mamei în grija şi supravegherea bunicilor, lucru care, apreciază tribunalul, că nu este în acord cu interesul acestuia.        În acest sens, tribunalul mai observă că şi cu prilejul efectuării anchetei psiho-sociale la domiciliul apelantei s-a luat legătura cu copilul care nu-şi mai a

Un „bun actual" există în patrimoniul proprietarilor deposedaţi abuziv de către stat doar dacă s-a pronunţat în prealabil o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie prin care nu numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a şi dispus expres în sensul restituirii bunului.     Legea specială nu prevede posibilitatea restituirii în natură în cazul unui imobil înstrăinat terţului - cumpărător, al cărui titlu a fost irevocabil confirmat pe cale judecătorească, respingându-se ca prescrisă cererea în constatarea nulităţii absolute a contractului de privatizare a SC T. SA care se referă la imobilul în litigiu precum şi a certificatului de atestare a dreptului de proprietate (pentru nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 45 alin. final din Legea nr. 10/2001). Astfel, reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi acordate în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 ori printr-un alt mecanism pe care statul este

Recurenţii au criticat hotărârea instanţei de fond pentru omisiunea acesteia de a introduce în cauză o parte în calitate de pârâtă, însă potrivit principiului disponibilităţii în procesul civil, numai părţile au posibilitatea să ceară lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a altor persoane, potrivit dispoziţiilor art.49 şi următoarele din Codul de procedură civilă. În raport de acest principiu al disponibilităţii nu se poate reţine că tribunalul şi-a încălcat obligaţia de rol activ, această obligaţie manifestându-se potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă, numai în ceea ce priveşte administrarea probelor în vederea aflării adevărului, nu şi în stabilirea cadrului procesual, drept care aparţine în mod exclusiv părţilor. Prin cererea înregistrată la data de 06.10.2008, aşa cum a fost completată şi precizată, reclamanţii C.I.M. ş.a. au chemat în judecată pe pârâta S.C. O.P. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor băneşti reprezentând aprovi

        Înalta Curte apreciază că cererea contestatoarei se încadrează în dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., având în vedere faptul că în cauză există o împiedicare la executare care se datorează aplicării greşite a legii de către instanţă prin decizia nr. 2574 din 29 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a menţionat în mod greşit ca termen de încercare o perioadă de 3 ani şi nu de 2 ani şi 6 luni astfel cum este reglementat de lege.        A admite varianta adoptată de Curte, în sensul imposibilităţii fixării unui alt termen, care să se circumscrie dispoziţiilor art. 82 C. pen., ar echivala pe de o parte cu acceptarea ca o hotărâre chiar şi parţial nelegală cum este cea din prezenta speţă, intrată în puterea lucrului judecat să îşi producă efectele cu încălcarea drepturilor procesuale ale condamnatei şi în contra acestor drepturi, iar pe de altă parte ar echivala astfel cum corect a arătat şi contestatoarea cu încălcarea dreptului la un

Instanţa a înlăturat concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit ca urmare a testării inculpatului cu aparatul poligraf, pe de o parte din cauza caracterului incert a unei astfel de probe, iar pe de altă parte, evidentei situaţii de stres în care s-a aflat inculpatul în momentul testării sale, 19 februarie 2009, zi în care s-a soluţionat şi recursul declarat de acesta împotriva încheierii de arestare preventivă (încheierea penală nr. 10/I/R din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea), stare care evident este de natură să-i influenţeze starea psihică şi să afecteze rezultatul testării.   Curtea de Apel  aratat in motivare s-a arătat că efectuarea unui nou raport de expertiză biocriminalistică ADN, cerere care a fost respinsă ca inutilă de către instanţa de apel, întrucât, câtă vreme există dubii cu privire la poziţia obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice, aspectul că ADN-ul inculpatului este prezent în interiorul autoturismului condus de victimă