jurisprudenta

Terenul atribuit lui GS, în perioada vieţii, deoarece era veteran de război, ca o recompensă pentru meritele sale personale, face ca acest bun sa aiba calitatea de bun propriu, iar soţia supravieţuitoare nu poate beneficia de cota de ½ aşa cum a fost trecută în certificatul de moştenitor. Ca atare s-a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr.32/1998 eliberat de BNP C, în referire la cota de ½ a terenului de 500 m.p. In timpul vieţii GS – veteran de război, decedat în 11.01.1998 – a primit un teren de 500 m.p situat în Constanţa, cartier Constanţa Sud, careul E4, lotul 1, în temeiul dispoziţiilor art.13 lit.”b” şi art.22 din Legea nr.44/1994. Conform certificatului de moştenitor nr.32/1998 eliberat de B.N CN, în masa succesorală s-a trecut cota de ½ din acest teren, precizându-se că, cealaltă cotă de ½ aparţine soţiei supravieţuitoare, conform art.30 din Codul familiei. Este adevărat că dispoziţiile art.22 din Legea nr.44/1994 nu conţin preved...

Din analiza prevederilor art. 23 din Legea 18/1991 rezultă că, dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în folosinţa membrilor cooperatori proprietari ai construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, se constituie „ope legis”, faptul dovedirii dreptului asupra locuinţei fiind suficient pentru constituirea dreptului asupra terenului aferent.Inscrisul numit „declaraţie” are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, convenţia statuând şi asupra faptului că prestaţiile părţilor au fost deja executate. Chiar dacă dreptul de proprietate asupra construcţiei nu s-a transmis odată cu încheierea antecontractului, fiind necesar pentru aceasta condiţia formală a înscrisului autentic, din momentul în care Legile nr.58 şi 59/1974 au fost abrogate, iar înstrăinarea construcţiilor se poate face prin simplul acord de voinţă al părţilor, operaţiunea juridică de înstrăinare, în sens de negoţiune, a devenit perfectă ca vânzare-cumpărare. Constituirea dreptului de proprietate prin titlul...

În materia uzucapiunii, art.1847 Cod civil, cere ca, pentru a se putea uzucapa, posesiunea trebuie să fie sub nume de proprietar, iar art.1855 Cod civ. Prevede că, atunci „când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este probă contrarie”.Posesia începută de NG, prin extinderea folosinţei, nu poate fi caracterizată ca o posesia pentru sine, sub nume de proprietar, ci o posesia exercitată pentru altul, în speţă pentru adevăratul proprietar. Nu se poate considera că autorul reclamanţilor a început o posesie pentru sine, pentru că prin simpla extindere a folosinţei asupra unui imobil despre care cunoştea că nu îi aparţine, acesta nu se putea considera titular al dreptului referitor la bunul aflat în posesie. Prin cererea introductivă, reclamanţii au solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului din str.Brotăcei nr.2, invocând uzucapiunea scurtă, de 10 la 20 de ani şi justul titlu ca temei al dobândirii dr...

P entru a nu se crea situaţii inechitabile între coindivizari, l a partajarea imobilelor, pentru a se stabili valoarea lor reală de circulaţie, este necesară efectuarea unei lucrări de specialitate care să ţină sema de criteriile ce conduc la aflarea valorii lor economice; nu este posibilă luarea în considerare a evaluării întocmită pe baza unor baremuri stabilite de organele administraţiei locale pentru că aceasta nu poate reflecta valoarea economică reală a imobilului şi are drept consecinţă crearea unei grave inechităţi între coindivizari.Nu se pot reţine concluziile expertizei contabile – prin care s-a actualizat preţul de achiziţie al imobilului cu indicele de inflaţie – deoarece prin aplicarea procesului inflaţionist pe perioada de referinţă se ajunge la creşterea arbitrară a preţului apartamentului. In cauzele de partaj pentru a nu se crea situaţii inechitabile între coindivizari, se impune determinarea valorii reale a bunurilor supuse împărţelii. La partajarea imobilelo...

    Împrejurarea că în sentinţa pronunţată în acest dosar nu s-a indicat cuantumul sumei datorate de pârâţi şi modul de calcul al acesteia nu poate duce la admisibilitatea unei noi acţiuni între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză, reclamantul putând însă să formuleze o cerere de lămurire a înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, în condiţiile art. 281 alin. (1) C. proc civ. din 1865, în vigoare la momentul pronunţării sentinţei nr. 164/2008 a Tribunalului Alba. Ca să existe identitate de obiect nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele litigii. În speţă, reclamantul tinde la obţinerea unui nou titlu executoriu pentru aceleaşi drepturi băneşti pentru care s-a judecat anterior şi care i-au fost recunoscute, iar cuantificarea acestora, în situaţia în care există neînţelegeri ...

    Potrivit art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 154/2012, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, autorizaţi în condiţiile legislaţiei din domeniul comunicaţiilor electronice, au dreptul de acces pe proprietăţi în condiţiile prezentei legi. Dreptul de acces pe proprietăţi este un drept de servitute, care se exercită în condiţiile legii, cu respectarea principiului minimei atingeri aduse proprietăţii . Art. 5 prevede condiţiile de exercitare a dreptului de acces pe proprietatea privată, una dintre acestea fiind, în cazul refuzului titularului dreptului de proprietate privată asupra imobilului afectat de a încheia un contract, existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, care să ţină loc de contract între părţi.     Potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 154/2012, "în situaţia în care contractul prevăzut la art. 13 nu se poate încheia în termen de două luni de la data primirii solicitării de încheiere a contractului de acc...

Conform art.41 alin.(1) C.proc.civ., poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Aceasta presupune ca persoana respectivă să fie în viaţă atât la data sesizării instanţei, dar şi pe parcursul procesului, capacitatea de folosinţă presupunând tocmai îndeplinirea acestei cerinţe. În cazul în care una dintre părţi era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanţă, fără să poată fi aplicabile dispoziţiile art.243 alin. final C.proc.civ., conform cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătoreşti pronunţate de prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului părţii şi în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art.105 alin.(2) C.proc.civ. Prin decizia  civilă nr.154/C d in 2 mai 2007 a Curţii de Apel Constanţa, s-a admis apelul...

Prin art. 336 alin. (1) din Codul penal se fixează un unic moment al determinării îmbibaţiei de alcool în sânge, respectiv momentul prelevării primei mostre biologice, prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, legiuitorul a urmărit, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive a noului Cod penal, eliminarea posibilităţii unei recalculări ulterioare a îmbibaţiei de alcool în sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create de această recalculare. Potrivit art. 336 alin. (1) din Codul penal "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă".     În această nouă formă de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau ...

Prin art. 516 C. civ., legiuitorul a instituit obligaţia legală de întreţinere dintre părinţi şi copii. La rândul lor, dispoziţiile art. 499 prevăd că tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului. Potrivit art. 529 alin. (2) din acelaşi cod, când întreţinerea este datorată de părinte (…) ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.         Reţine instanţa, în soluţionarea capătului de cerere privind întreţinerea minorilor, că pârâtul nu are un loc de muncă stabil şi că în speţă nu s-au produs dovezi ale obţinerii, de către acesta, a unor venituri din alte surse. Situaţia de fapt descrisă nu este însă în măsură a-l exonera pe debitor de obligaţia de întreţinere datorată în virtutea legii. În concret, atât timp cât în speţă nu s-a probat incapacitatea de a munci, absenţa veniturilo...

In cazul producerii unui accident de circulaţie având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 C. civ., a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995. Răspunderea asigurătorului are un caracter subsidiar faţă de cea a asiguratului, cel dintâi putând fi obligat direct la repararea prejudiciului, ca urmare a producerii riscului asigurat.    Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. Rezultă deci că răspunderea asigurăt...

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București Secţia I Penală prin încheierea din data de 20 februarie 2014, în dosarul nr. 200/93/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea dispozițiilor art.22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal în cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014 şi stabileşte : ”Prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire,  la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.” Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2014. Minuta decizi...

Instanţa de apel s-a limitat să analizeze legalitatea şi temeinicia sentinţei numai prin raportare la cuantumul despăgubirilor, reţinând în considerentele deciziei ca fiind relevantă, în acest sens, doar jurisprudenţa instanţelor naţionale.  Înalta Curte constată că prin motivele de apel formulate de părţi au fost aduse mai multe critici sentinţei atacate. Acestea s-au referit la cuantumul daunelor morale acordate, prea mici în opinia apelanţilor reclamanţi şi prea mari în opinia apelantei pârâte, precum şi Ia obligarea nejustificată a apelantei pârâte la plata penalizărilor şi a cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care a depus toate diligenţele pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului.   Instanţa de apel nu a indicat care au fost drepturile nepatrimoniale, vătămările produse reclamanţilor, probele care au susţinut gravitatea prejudiciului suferit, rezumându-se să se raporteze Ia plafonul legislativ, mai exact la o valoare medie stabilită de jurisprudenţ...

Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009], iar nu şi beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.   Nu se poate reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumţia relativă de culpă a debitorului în executarea obligaţiei, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esenţiale, şi anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita aşteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor...

Art. 3 pct. 2 din Directiva 93/13, prevede că se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar consumatorul nu a putut să influenţeze conţinutul clauzei, cum este şi contractul de credit în cauză.    Clauza privind comisionul de risc este abuzivă în sensul art. 4 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 193/2000 republicată, deoarece, pe de o parte, pentru acordarea creditului se percep două costuri (fără ca distincţia dintre acestea să fie exprimată în mod clar şi inteligibil), iar, pe de altă parte, faţă de valoarea comisionului de risc pe toată durata contractului, s-a creat în detrimentul intimatilor-consumatori şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanţii reale ce poate fi suplimentată în anumite condiţii reglementate prin contract, cât şi prin încheierea unei poliţe de asigurare cesio...