jurisprudenta

Desi din înregistrarile audio reiese indubitabil ca respectiva modalitate de savârsire a infractiunii constituie o practica constanta a inculpatilor de obtinere a unor sume ilicite de venituri, în raport cu criteriile prevazute de   art. 72   C. pen. si functiile pedepsei - asa cum sunt reglementate de dispozitiile   art. 52   C. pen. - se constata ca desi solutia primei instante este legala sub aspectul retinerii infractiunii în sarcina acestora, totusi cuantumul pedepselor aplicate nu corespunde circumstantelor personale care-i caracterizeaza, mai ales ca în conditiile subzistentei condamnarii, sus-numitii îsi pierd calitatea avuta si implicit locul de munca. Prin urmare, pedepsele vor fi coborâte mult sub minimul special legal.     Deliberând asupra recursului se retine:     Prin Decizia penala nr. 38/P din 9 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanta, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, a admis apelurile inculpatilor C.L. si S.D., a desfiintat Sentinta penala n

Procurorul a constatat ca persoana intimata B.M.A. a sesizat faptul ca la data de 12 iulie 2007, în timp ce se afla în sala de judecata a Judecatoriei Caracal într-o cauza în care avea calitatea de petent, avocatul F.M. i-a luat telefonul din buzunarul pantalonilor, l-a aruncat pe jos, distrugându-l si i-a adus injurii. Toti cei trei avocati au sustinut ca au fost în sala de sedinta, au asistat la un schimb de replici între persoana vatamata si avocatul F.M., au vazut ca sus-numita avea un telefon în buzunar si casti la urechi si vrând sa scoata firul din telefon, acesta i-a cazut. Dupa finalizarea cercetarilor procurorul prin Ordonanta nr. 572/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului F.M. pentru infractiunea prevazuta de  art. 217  C. pen. si aplicarea sanctiunii administrative a amenzii de 500 RON, conform  art. 18 1  C. pen. În cauza de fata, în care s-au efectuat acte premergatoare fata cei trei avocati pentru savârsirea infractiunii

P otrivit   art. 247   C. proc. civ., în caz de renuntare Ia însusi dreptul pretins, instanta da o hotarâre prin care va respinge cererea în fond si va hotarî asupra cheltuielilor, renuntarea putându-se face si fara învoirea celeilalte parti, atât în prima instanta, cât si în apel.      Desi articolul anterior mentionat se refera în mod expres numai la renuntarea în fata primei instante si a celei de apel, renuntarea la însusi dreptul pretins se poate face în orice faza procesuala, inclusiv în recurs, chiar fara învoirea partii adverse.      Asadar, întrucât renuntarea poate interveni inclusiv în fata instantei de recurs, iar aceasta rezulta dintr-o declaratie expresa din partea beneficiarului dreptului, Înalta Curte, în conformitate cu dispozitiile   art. 247   C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtele P.C.I. si SC S.P. SRL Timisoara împotriva deciziei civile nr. 127 din 30 mai 2012, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, sectia comerciala, va modifica decizia rec

Este adevarat ca art. 320 1   alin. (6)   C. proc. pen. permite aplicarea dispozitiilor   art. 334   C. proc. pen., însa cererea de schimbare a încadrarii juridice nu poate fi fundamentata pe contestarea formei de vinovatie retinuta prin rechizitoriu, întrucât aceasta ar însemna o recunoastere partiala a faptelor, împrejurarea ce face inaplicabila procedura prevazuta de dispozitiile   art. 320 1   C. proc. pen. Constatând ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, ca este tânar, casatorit, tatal unui minor în vârsta de 5 ani, ca în fata instantei de recurs a avut o pozitie finala de recunoastere a faptelor pentru care a fost trimis în judecata, Înalta Curte apreciaza ca pronuntarea unei hotarâri de condamnare constituie pentru acesta un avertisment sever si, chiar si fara executarea pedepsei, nu va mai savârsi alte infractiuni. Fiind astfel îndeplinite conditiile prevazute de dispozitiile   art. 86 1   C. pen., instanta va dispune suspendarea executarii pedepsei sub suprave

  Înalta Curte constata ca retinerea în favoarea acestuia de circumstante atenuante nu este fondata. Inculpatul A.D. a savârsit o infractiune deosebit de grava, suprimând viata unui om în mod inutil si nemotivat.     Inculpatul a lovit în mod repetat, cu intensitate, peste tot corpul, si si-a abandonat victima pe câmp, dovedind violenta si indiferenta fata de soarta acesteia.     Individualizarea pedepsei aplicate trebuie sa exprime echilibrul dintre punerea în evidenta a pericolului social major concret al faptei comise si datele si împrejurarile favorabile inculpatului. Înalta Curte, retinând ca acesta a avut o conduita corecta pe parcursul procesului penal si ca prezinta o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv (care nu i-a afectat însa, discernamântul), constata ca pedeapsa ce i-a fost aplicata este insuficienta si ineficienta prin prisma dispozitiilor  art. 52  C. pen. si ca datele personale ale inculpatului, aratate mai sus, nu justifica coborârea pedepsei sub l

Art. 119   C. proc. civ. reglementeaza dreptul pârâtei de a formula cerere reconventionala daca are pretentii în legatura cu cererea sau mijloacele de aparare ale reclamantei, singura conditie impusa de legiuitor fiind existenta unei legaturi între aceasta si cererea principala, adica sa izvorasca din acelasi raport juridic.      Pârâta din prezenta cauza nu s-a conformat prevederilor anterior mentionate, astfel încât, fara a fi fost învestita cu o cerere reconventionala, instanta nu poate, din oficiu, sa oblige pe reclamanta în propria-i actiune, cererea de scadere la care face referire pârâta trebuind a îmbraca forma unei cereri reconventionale si nu a unei cereri adresate reclamantei R.A. Termoficare.      Totodata, potrivit dispozitiilor   art. 1441   C. civ. în vigoare la momentul introducerii actiunii, când nu sunt îndeplinite conditiile pentru a opera compensatia legala, unul dintre creditorii reciproci se poate adresa instantei de judecata care va aprecia si va putea dispu

Exista contrarietate între considerentele hotarârii atacate, pe de-o parte instanta de apel precizând ca printre facturile enumerate în cererea de chemare în judecata nu se regaseste nici una dintre cele patru facturi evidentiate în raportul de expertiza iar pe de alta parte enumerând printre facturile pe care se sprijina pretentiile reclamantei si factura din 27 mai 2005, factura ce se regaseste printre cele patru facturi retinute de expert prin raportul de expertiza astfel cum a fost completat.     Analizând recursul formulat împotriva deciziei nr. 49/2012-A/C din 5 iunie 2012 a Curtii de Apel Oradea, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Înalta Curte constata ca acesta este fondat, urmând ca recursul reclamantei SC S. SA Satu Mare, prin lichidatori judiciari E.C. SPPI si P.G. IPURL sa fie admis, hotarârea recurata sa fie casata iar cauza sa fie trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru urmatoarele considerente.     Pentru examinarea motivelo

                 Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vând, în mod obisnuit, imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane îndreptatite, luând în considerare si dovezile prezentate de acestia. Legea nu cere sa fie avute în vedere terenuri asemanatoare din aceeasi zona ca asezare cu terenul expropriat (parcela, tarla), ci din aceeasi unitate administrativ teritoriala, ca atare sub acest aspect raportarea expertilor la terenuri de acelasi fel din aceeasi unitate administrativ teritoriala, dar dintr-o zona diferita ca asezare, chiar neafectata de expropriere nu reprezinta o încalcare a legii.    Or, norma juridica trebuie interpretata în sensul în care produce efecte juridice iar nu în sensul în care nu poate produce niciun efect j