jurisprudenta

Tribunalul Dâmbovita a respins în mod corect cererea de extindere a actiunii penale asupra altor acte materiale pretins comise de inculpat având în vedere faptul ca, desfasurarea judecatii în baza procedurii prevazuta de   art. 320 1   C. proc. pen., presupune recunoasterea faptei în modalitatea retinuta prin actul de sesizare, iar aplicarea art. 335   alin. (1)   C. proc. pen. nu poate opera în conditiile în care recunoasterea nu a existat decât cu privire la anumite fapte. Mai mult, art. 320 1   alin. (6)   C. proc. pen., astfel cum este formulat, nu prevede posibilitatea aplicarii   art. 335   C. proc. pen. în procedura simplificata, deoarece, în cadrul acestei proceduri, controlul judiciar se limiteaza la faptele recunoscute de catre inculpat si probele administrate în cursul urmaririi penale iar o eventuala extindere a actiunii penale la alte acte materiale ar excede procedurii prevazute de   art. 320 1   C. proc. pen. Admiterea ac...

      Singurele probe administrate în cauza sunt procesul-verbal întocmit de organele de politie ca si declaratiile celor doi politisti, respectiv P.I.C. si B.I., ofiteri în cadrul Politiei de frontiera Sighetu Marmatiei, probe care nu se coroboreaza însa cu alte probe obiective care sa faca posibila retinerea vinovatiei inculpatului sub aspectul savârsirii infractiunii de contrabanda. Desi ofiterii de politie au observat ca inculpatul era însotit de înca doua persoane nu s-a dovedit faptul ca inculpatul si celelalte doua persoane au fost implicate în contrabanda cu tigari si nici faptul ca între inculpat si alte persoane ar fi existat vreo întelegere în activitatea de introducere în tara în mod ilegal, a tigarilor.     Este adevarat ca nici inculpatul nu a prezentat motive plauzibile cu privire la prezenta sa în locul respectiv însa nici o persoana nu poate fi condamnata în baza unor supozitii, în lipsa unor probe certe de vinovatie, aspect în raport...

În ceea ce priveste critica referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a pârâtei, se constata ca, potrivit art. 50   alin. (3)   din Legea nr. 10/2001, republicata, restituirea pretului se face de catre Ministerul Finantelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13   alin. (6)   din Legea nr. 112/1995.      Prin urmare, raspunderea Ministerului Finantelor Publice în raportul juridic dedus judecatii este o raspundere legala, iar nu contractuala, asa cum sustine. Pentru ca o persoana sa primeasca despagubiri în temeiul   art. 50   sau   50 1   din Legea nr. 10/2001, republicata, nu este imperios necesar sa existe o hotarâre judecatoreasca irevocabila prin care sa se fi constatat nulitatea contractului de vânzare-cumparare.      Aceasta pentru ca   art. 50 1   din Legea nr. 10/2001, republicata stabileste ca au dreptul la despagubiri persoanele ale caror contracte de vâ...

Desi din înregistrarile audio reiese indubitabil ca respectiva modalitate de savârsire a infractiunii constituie o practica constanta a inculpatilor de obtinere a unor sume ilicite de venituri, în raport cu criteriile prevazute de   art. 72   C. pen. si functiile pedepsei - asa cum sunt reglementate de dispozitiile   art. 52   C. pen. - se constata ca desi solutia primei instante este legala sub aspectul retinerii infractiunii în sarcina acestora, totusi cuantumul pedepselor aplicate nu corespunde circumstantelor personale care-i caracterizeaza, mai ales ca în conditiile subzistentei condamnarii, sus-numitii îsi pierd calitatea avuta si implicit locul de munca. Prin urmare, pedepsele vor fi coborâte mult sub minimul special legal.     Deliberând asupra recursului se retine:     Prin Decizia penala nr. 38/P din 9 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanta, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, a admis apeluril...

Procurorul a constatat ca persoana intimata B.M.A. a sesizat faptul ca la data de 12 iulie 2007, în timp ce se afla în sala de judecata a Judecatoriei Caracal într-o cauza în care avea calitatea de petent, avocatul F.M. i-a luat telefonul din buzunarul pantalonilor, l-a aruncat pe jos, distrugându-l si i-a adus injurii. Toti cei trei avocati au sustinut ca au fost în sala de sedinta, au asistat la un schimb de replici între persoana vatamata si avocatul F.M., au vazut ca sus-numita avea un telefon în buzunar si casti la urechi si vrând sa scoata firul din telefon, acesta i-a cazut. Dupa finalizarea cercetarilor procurorul prin Ordonanta nr. 572/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului F.M. pentru infractiunea prevazuta de  art. 217  C. pen. si aplicarea sanctiunii administrative a amenzii de 500 RON, conform  art. 18 1  C. pen. În cauza de fata, în care s-au efectuat acte premergatoare fata cei trei avocati pentru savâr...

P otrivit   art. 247   C. proc. civ., în caz de renuntare Ia însusi dreptul pretins, instanta da o hotarâre prin care va respinge cererea în fond si va hotarî asupra cheltuielilor, renuntarea putându-se face si fara învoirea celeilalte parti, atât în prima instanta, cât si în apel.      Desi articolul anterior mentionat se refera în mod expres numai la renuntarea în fata primei instante si a celei de apel, renuntarea la însusi dreptul pretins se poate face în orice faza procesuala, inclusiv în recurs, chiar fara învoirea partii adverse.      Asadar, întrucât renuntarea poate interveni inclusiv în fata instantei de recurs, iar aceasta rezulta dintr-o declaratie expresa din partea beneficiarului dreptului, Înalta Curte, în conformitate cu dispozitiile   art. 247   C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtele P.C.I. si SC S.P. SRL Timisoara împotriva deciziei civile nr. 127 din 30 mai 2012, pronuntata de Curtea de...

Este adevarat ca art. 320 1   alin. (6)   C. proc. pen. permite aplicarea dispozitiilor   art. 334   C. proc. pen., însa cererea de schimbare a încadrarii juridice nu poate fi fundamentata pe contestarea formei de vinovatie retinuta prin rechizitoriu, întrucât aceasta ar însemna o recunoastere partiala a faptelor, împrejurarea ce face inaplicabila procedura prevazuta de dispozitiile   art. 320 1   C. proc. pen. Constatând ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, ca este tânar, casatorit, tatal unui minor în vârsta de 5 ani, ca în fata instantei de recurs a avut o pozitie finala de recunoastere a faptelor pentru care a fost trimis în judecata, Înalta Curte apreciaza ca pronuntarea unei hotarâri de condamnare constituie pentru acesta un avertisment sever si, chiar si fara executarea pedepsei, nu va mai savârsi alte infractiuni. Fiind astfel îndeplinite conditiile prevazute de dispozitiile   art. 86 1   C. pen., instanta va dispune susp...

  Înalta Curte constata ca retinerea în favoarea acestuia de circumstante atenuante nu este fondata. Inculpatul A.D. a savârsit o infractiune deosebit de grava, suprimând viata unui om în mod inutil si nemotivat.     Inculpatul a lovit în mod repetat, cu intensitate, peste tot corpul, si si-a abandonat victima pe câmp, dovedind violenta si indiferenta fata de soarta acesteia.     Individualizarea pedepsei aplicate trebuie sa exprime echilibrul dintre punerea în evidenta a pericolului social major concret al faptei comise si datele si împrejurarile favorabile inculpatului. Înalta Curte, retinând ca acesta a avut o conduita corecta pe parcursul procesului penal si ca prezinta o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv (care nu i-a afectat însa, discernamântul), constata ca pedeapsa ce i-a fost aplicata este insuficienta si ineficienta prin prisma dispozitiilor  art. 52  C. pen. si ca datele personale ale inculpatului, ...