jurisprudenta

       Activitatea pe care paratul a desfasurat-o se încadrează in noțiunea de colaborator al securitii art. 2  lit. b)  din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece acesta a furnizat informatii privind persoanele aflate în atentia Securitatii cu privire la comportamentul si conceptiile acestora, viata de familie, legaturi între persoane, dorinta de a pleca în strainatate, comentarii si manifestari necorespunzatoare legate de aspecte ale activitatii organelor de partid si de stat. Informațiile furnizate de parat despre diferite persoane vizau îngrădirea dreptului la viața privata, libertate de exprimare precum si la libera circulație consacrat de dispozitiile art. 12  parag. 1  si  2  din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice ratificat de România prin Decretul  nr. 212/1974 , cât si dreptul la viata privata prevazut de art. 17  parag. 1  din acelasi pact.          Asupra recursului de fata;     Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:     Pri

  Potrivit dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, chiriasii ale caror contracte de vânzare-cumparare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 , au fost desfiintate au dreptul la restituirea pretului actualizat, iar potrivit alin. (2 1 ) cei ale caror contracte au fost încheiate cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 au dreptul la restituirea pretului de piata.    Prin urmare, chiriasul al carui titlu de proprietate a fost anulat are dreptul la acordarea pretului actualizat iar în cazul în care titlul sau nu a fost anulat, ci doar a fost evins printr-o actiune în revendicare, are dreptul  la valoarea de circulatie a imobilului.     Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:     Prin sentinta civila nr. 105 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila, a respins actiunea formulata de catre reclamantii E.I. si E.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.     Pentru a hotarî

  Analiza în ansamblu a prevederilor Legii   nr. 10/2001   degaja concluzia ca legiuitorul a înteles sa caracterizeze ca fiind de natura civila toate litigiile aparute în legatura cu aplicarea acestui act normativ, chiar daca actele emise în acest sens ar putea fi calificate, într-o interpretare mai larga, ca fiind administrative. În acest sens sunt dispozitiile art. 26   alin. (3)   din Legea nr. 10/2001, care consacra regula procedurala conform careia competenta de solutionare a litigiilor având ca obiect dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire în natura apartine sectiei civile a tribunalului. In consecinta, actiunea  prin care  reclamantul S.C., solicita  în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a contestat Decizia nr. 75/2010, prin care pârâta se obliga la acordarea de masuri reparatorii pentru terenul ce face obiectul notificarii nr. 650/2002 , este  competenta  Tribunalului Bucuresti, sectia civila    

  Conform art. 10  alin. (3)  din Legea nr. 554/2004, modificata, reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul pârâtului; daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.     Reclamanta a optat pentru instanta de la domiciliul sau, astfel ca nu se mai poate pune în discutie competenta teritoriala a instantei în solutionarea cauzei.     De asemenea, se cuvine a observa dispozitiile  art. 17  C. proc. civ., în temeiul carora cererile accesorii si incidentale sunt în caderea instantei competente sa judece cererea principala.     Or, în litigiul de fata, este evident faptul ca cererea de chemare în garantie este o cerere incidentala care va fi solutionata de catre instanta competenta sa solutioneze cererea principala.     Fata de cele prezentate, Înalta Curte va stabili competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Salaj, sectia de contenc

        Înalta Curte apreciaza ca exista o contradictie evidenta între partea expozitiva a hotarârii si solutia din dispozitiv, în sensul ca din motivarea hotarârii ar rezulta ca respectiva plângere fiind de competenta instantei civile, ar trebui solutionata de aceasta, urmând sa fie trimisa instantei competente, iar dispozitivul, practic, în loc sa contina o asemenea solutie de trimitere a cauzei catre instanta civila, cuprinde o solutie diferita, respectiv, contestatia este respinsa ca si cum s-ar fi analizat conditiile de legalitate si temeinicie ale acesteia.    Asupra recursului penal de fata;     În baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:     Prin Sentinta penala nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curtii de Apel Brasov a fost respinsa contestatia împotriva masurii asiguratorii mentinuta prin Sentinta penala nr. 2/1998 a Curtii de Apel Brasov formulata de petenta SC A.C. SRL Ploiesti.     A obligat petenta sa plateasca statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli

Instanta este obligata sa verifice fiecare proba, sa analizeze toate probele administrate pentru ca, în final, sa înlature orice îndoiala.   Existenta îndoielii este incompatibila cu convingerea, cu certitudinea deplina. Partea vatamata si  martorii audiati în faza de urmarire penala nu sustin ipoteza prezentata de inculpat. Neveridicitatea ipotezei prezentate de inculpat rezulta si din înscrisurile medicale existente la dosarul cauzei.      Conform art. 63   alin. (2) C.pr.pen   probele nu au o valoare dinainte stabilita aprecierea fiecaruia facându-se de instanta de judecata în urma examinarii tuturor probelor administrate. Aprecierea probelor, ca operatiune finala a activitatii de probatiune, permite instantei de judecata sa determine masura în care probele reflecta adevarul. In atare conditii, schimbarea, în parte, a declaratiilor victimei si ale martorilor în cursul judecatii nu poate fi acceptata în lipsa unei motivatii plauzibile, pertinente. Inalta Curte de Casatie s

        Amânarea predarii se impune deoarece exista indicii ca desi faptele pentru care inculpatul este trimis în judecata nu sunt în totalitate identice ca si acte materiale separate de cele retinute în mandat, exista posibilitatea identitatii unor astfel de acte din continutul infractiunii continuate de furt calificat iar încadrarile juridice (învinuirile) sunt practic aceleasi, faptele sustinându-se a fi fost comise în grup organizat.        Recurenta persoana solicitata a solicitat respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare.     Instanta de recurs retine urmatoarele:     Amânarea predarii se impune deoarece exista indicii, raportat la actele dosarului si al rechizitoriului care face obiectul Dosarului nr. 1038/117/2011 al Tribunalului Cluj, ca desi faptele pentru care inculpatul este trimis în judecata nu sunt în totalitate identice ca si acte materiale separate de cele retinute în mandat, exista posibilitatea identitatii unor astfel de acte din con

      Existenta unei legi determinate este incompatibila cu o marja de interpretare a sa din partea instantelor, în masura în care sensul normelor juridice sunt bine întelese. In activitatea jurisdictionala, legalitatea impune judecatorului obligatii esentiale: interpretarea stricta a legii si interzicerea analogiei, respectiv neaplicarea retroactiva a legii. Prin modificarile aduse de Legea   nr. 202/2010   s-au modificat dispozitiile art. 28 1   pct. 3 , în sensul ca hotarârile pronuntate de judecatorii, în prima instanta, cu exceptia celor date în competenta tribunalului, pot fi atacate cu recurs la curtile de apel, iar în cauza avem o hotarâre pronuntata ulterior intrarii în vigoare a Legii   nr. 202/2010 , urmeaza ca sentinta sa fie supusa doar caii de atac a recursului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, s-au exercitat recursuri de catre procuror si partea civila.     Parchetul invoca aspectul ca, cu toate ca Curtea de Apel a apreciat calea de atac ca fiind ap

Î nalta Curte retine ca solutionarea cauzei a început sub imperiul legii vechi iar pâna la solutionarea în fond a cauzei a intrat în vigoare Legea  nr. 202/2010 , motiv pentru care în mod corect instanta de fond a retinut incidenta dispozitiilor  art. 13  C. pen. si  art. 320 1  C. proc. pen. în cazul inculpatului R.B.A.Este adevarat ca legea procesual penala nu retroactiveaza, este de imediata aplicare, însa dispozitiile  art. 320 1  C. proc. pen., cu caracter mixt, norma de drept penal regasindu-se în corpul unei norme de procedura si este conditionata de îndeplinirea anumitor conditii procedurale. Nu în ultimul rând, retine Înalta Curte ca art. 320 1   alin. (7)  C. proc. pen. este o norma care priveste cuantumul pedepsei aplicabile putând fi încadrata în categoria normelor de drept penal substantial, fapt pentru care se impune a se retine incidenta  art. 13  C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile. Criticile formulate de inculpatul R.B.A. sunt întemeiate sub as