jurisprudenta

  Analiza în ansamblu a prevederilor Legii   nr. 10/2001   degaja concluzia ca legiuitorul a înteles sa caracterizeze ca fiind de natura civila toate litigiile aparute în legatura cu aplicarea acestui act normativ, chiar daca actele emise în acest sens ar putea fi calificate, într-o interpretare mai larga, ca fiind administrative. În acest sens sunt dispozitiile art. 26   alin. (3)   din Legea nr. 10/2001, care consacra regula procedurala conform careia competenta de solutionare a litigiilor având ca obiect dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire în natura apartine sectiei civile a tribunalului. In consecinta, actiunea  prin care  reclamantul S.C., solicita  în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a contestat Decizia nr. 75/2010, prin care pârâta se obliga la acordarea de masuri reparatorii pentru terenul ce face obiectul notificarii nr. 650/2002 , este  competenta  Tribunalului Bucuresti, sectia civila    

  Conform art. 10  alin. (3)  din Legea nr. 554/2004, modificata, reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul pârâtului; daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.     Reclamanta a optat pentru instanta de la domiciliul sau, astfel ca nu se mai poate pune în discutie competenta teritoriala a instantei în solutionarea cauzei.     De asemenea, se cuvine a observa dispozitiile  art. 17  C. proc. civ., în temeiul carora cererile accesorii si incidentale sunt în caderea instantei competente sa judece cererea principala.     Or, în litigiul de fata, este evident faptul ca cererea de chemare în garantie este o cerere incidentala care va fi solutionata de catre instanta competenta sa solutioneze cererea principala.     Fata de cele prezentate, Înalta Curte va stabili competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Salaj, sectia de contenc

        Înalta Curte apreciaza ca exista o contradictie evidenta între partea expozitiva a hotarârii si solutia din dispozitiv, în sensul ca din motivarea hotarârii ar rezulta ca respectiva plângere fiind de competenta instantei civile, ar trebui solutionata de aceasta, urmând sa fie trimisa instantei competente, iar dispozitivul, practic, în loc sa contina o asemenea solutie de trimitere a cauzei catre instanta civila, cuprinde o solutie diferita, respectiv, contestatia este respinsa ca si cum s-ar fi analizat conditiile de legalitate si temeinicie ale acesteia.    Asupra recursului penal de fata;     În baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:     Prin Sentinta penala nr. 59/F din 20 iulie 2009 a Curtii de Apel Brasov a fost respinsa contestatia împotriva masurii asiguratorii mentinuta prin Sentinta penala nr. 2/1998 a Curtii de Apel Brasov formulata de petenta SC A.C. SRL Ploiesti.     A obligat petenta sa plateasca statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli

Instanta este obligata sa verifice fiecare proba, sa analizeze toate probele administrate pentru ca, în final, sa înlature orice îndoiala.   Existenta îndoielii este incompatibila cu convingerea, cu certitudinea deplina. Partea vatamata si  martorii audiati în faza de urmarire penala nu sustin ipoteza prezentata de inculpat. Neveridicitatea ipotezei prezentate de inculpat rezulta si din înscrisurile medicale existente la dosarul cauzei.      Conform art. 63   alin. (2) C.pr.pen   probele nu au o valoare dinainte stabilita aprecierea fiecaruia facându-se de instanta de judecata în urma examinarii tuturor probelor administrate. Aprecierea probelor, ca operatiune finala a activitatii de probatiune, permite instantei de judecata sa determine masura în care probele reflecta adevarul. In atare conditii, schimbarea, în parte, a declaratiilor victimei si ale martorilor în cursul judecatii nu poate fi acceptata în lipsa unei motivatii plauzibile, pertinente. Inalta Curte de Casatie s

        Amânarea predarii se impune deoarece exista indicii ca desi faptele pentru care inculpatul este trimis în judecata nu sunt în totalitate identice ca si acte materiale separate de cele retinute în mandat, exista posibilitatea identitatii unor astfel de acte din continutul infractiunii continuate de furt calificat iar încadrarile juridice (învinuirile) sunt practic aceleasi, faptele sustinându-se a fi fost comise în grup organizat.        Recurenta persoana solicitata a solicitat respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare.     Instanta de recurs retine urmatoarele:     Amânarea predarii se impune deoarece exista indicii, raportat la actele dosarului si al rechizitoriului care face obiectul Dosarului nr. 1038/117/2011 al Tribunalului Cluj, ca desi faptele pentru care inculpatul este trimis în judecata nu sunt în totalitate identice ca si acte materiale separate de cele retinute în mandat, exista posibilitatea identitatii unor astfel de acte din con

      Existenta unei legi determinate este incompatibila cu o marja de interpretare a sa din partea instantelor, în masura în care sensul normelor juridice sunt bine întelese. In activitatea jurisdictionala, legalitatea impune judecatorului obligatii esentiale: interpretarea stricta a legii si interzicerea analogiei, respectiv neaplicarea retroactiva a legii. Prin modificarile aduse de Legea   nr. 202/2010   s-au modificat dispozitiile art. 28 1   pct. 3 , în sensul ca hotarârile pronuntate de judecatorii, în prima instanta, cu exceptia celor date în competenta tribunalului, pot fi atacate cu recurs la curtile de apel, iar în cauza avem o hotarâre pronuntata ulterior intrarii în vigoare a Legii   nr. 202/2010 , urmeaza ca sentinta sa fie supusa doar caii de atac a recursului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, s-au exercitat recursuri de catre procuror si partea civila.     Parchetul invoca aspectul ca, cu toate ca Curtea de Apel a apreciat calea de atac ca fiind ap

Î nalta Curte retine ca solutionarea cauzei a început sub imperiul legii vechi iar pâna la solutionarea în fond a cauzei a intrat în vigoare Legea  nr. 202/2010 , motiv pentru care în mod corect instanta de fond a retinut incidenta dispozitiilor  art. 13  C. pen. si  art. 320 1  C. proc. pen. în cazul inculpatului R.B.A.Este adevarat ca legea procesual penala nu retroactiveaza, este de imediata aplicare, însa dispozitiile  art. 320 1  C. proc. pen., cu caracter mixt, norma de drept penal regasindu-se în corpul unei norme de procedura si este conditionata de îndeplinirea anumitor conditii procedurale. Nu în ultimul rând, retine Înalta Curte ca art. 320 1   alin. (7)  C. proc. pen. este o norma care priveste cuantumul pedepsei aplicabile putând fi încadrata în categoria normelor de drept penal substantial, fapt pentru care se impune a se retine incidenta  art. 13  C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile. Criticile formulate de inculpatul R.B.A. sunt întemeiate sub as

In raport de natura si gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de trafic de droguri, în cadrul unui grup infractional organizat, din natura si modalitatea de comitere a faptelor savârsite în concurs si în forma continuata,  din urmarile produse de astfel de fapte rezulta pericolul concret pentru ordinea publica. Totodata, condamnarea inculpatilor în prima instanta, la pedepse rezultante de 18 ani si 12 ani închisoare , chiar daca nu înlatura prezumtia de nevinovatie, ofera indicii cu privire la vinovatia inculpatilor si constituie un temei care justifica în continuare privarea de libertate. Din examinarea lucrarilor si actelor dosarului, se constata ca instanta de apel a verificat în mod corespunzator legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatilor, prin raportare la temeiurile care au impus luarea masurii arestarii preventive, ajungând în mod întemeiat la concluzia ca acestea subzista si ca lasarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concre

Prin dispozitiile art. 5 alin. (1) din C. proc. civ  legiuitorul a impus în sarcina judecatorului învestit cu o cerere privind somatia de plata obligatia de a verifica din oficiu competenta instantei, fara nicio distinctie în functie de caracterul normelor de competenta, de ordine publica sau de ordine privata. Prin art. 159 1   alin. (3)  C. proc. civ. se statueaza în mod imperativ faptul ca „necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre pârât prin întâmpinare, sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfatisare’. Prin urmare, având în vedere ca partile au înteles, potrivit contractului încheiat, sa se judece la instantele competente de pe raza Municipiului Satu Mare, iar la primul termen nu a fost invocata nicio exceptie de necompetenta teritoriala de ordine privata, precum si faptul ca instanta nu o putea invoca din oficiu, Înalta Curte, în raport de dispozitiile  art. 12  C. proc. civ. coroborate cu  art. 19  din acelasi Cod, urmeaz

         Înalta Curte, constata existenta unui conflict negativ de competenta între cele doua instante, care se declara deopotriva necompetente de a judeca aceeasi pricina.  Obiectul litigiului îl constituie emiterea unei somatii de plata, raportul juridic dintre parti având la baza contractul de împrumut din data de 1 septembrie 2008 încheiat între creditorul D.I. si debitorul I.G.     Cum domiciliul pârâtului, la data introducerii actiunii este în Bucuresti, strada S.B., sector 1, asa cum a confirmat si Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, competenta privind solutionarea litigiului apartine Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, instanta în raza careia pârâtul îsi are domiciliul, fiind aplicabila regula de drept comun în materia competentei teritoriale instituita de prevederile  art. 5  C. proc. civ.     Asupra conflictului negativ de competenta de fata;     Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmato

Practica judiciara neunitara de la nivelul Curtii de Apel Brasov , privind litiigile ce au ca obiect drepturi de natura salariala, nu se incadreaza in m otivul de revizuire prevazut de art. 322   pct. 7   C. proc. civ. Dispozitiile mentionate se întemeiaza pe autoritatea de lucru judecat si are în vedere situatia în care, prin cea de-a doua hotarâre, pronuntata în una si aceeasi pricina, între aceleasi persoane si având aceeasi calitate, se încalca cele sta bilite p rintr-o hotarâre anterioara, aspect ce semnifica faptul ca revizuirea pentru contrarietate de hotarâri reprezinta „constatarea cu întârziere a autoritatii lucrului judecat".      Asupra cererii de revizuire de fata;     Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:     Prin decizia nr. 83/M din 20 ianuarie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Brasov s-a respins recursul declarat de S.N.T.F.C. „CFR Calatori" SA Bucuresti. S-a admis în parte recursul declarat de M.L., a fost modificata sentint